8 definiții pentru scărmănător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.

scărmănător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ălmănătoare, ~mânătoare sf / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: scărmăna + -tor] 1 smf Persoană care scarmănă lână, pene etc. 2 smf (Spc) Meseriaș specializat în scărmănarea lânii, a penelor etc. 3 sfn Unealtă cu care se scarmănă lâna Si: darac (1), (reg) dărăcitoare (1).

SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.

SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m. și f. Persoană care scarmănă. Abia apucă să se vază și ea la masă cu scărmănătorii de pene. Sînt prea veseli, îi aude rîzînd în casă. SLAVICI, N. I 45.

SCĂRMĂNĂTOR ~oare ( ~ori, ~oare ) m. și f. Muncitor specializat în operații de scărmănare a lânii sau a altor materiale fibroase. /a scărmana +suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scărmănător s. m., pl. scărmănători

scărmănător s. m., pl. scărmănători

scărmănător s. m., pl. scărmănători

Intrare: scărmănător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărmănător
  • scărmănătorul
  • scărmănătoru‑
plural
  • scărmănători
  • scărmănătorii
genitiv-dativ singular
  • scărmănător
  • scărmănătorului
plural
  • scărmănători
  • scărmănătorilor
vocativ singular
  • scărmănătorule
plural
  • scărmănătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scărmănător, scărmănătorisubstantiv masculin
scărmănătoare, scărmănătoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Abia apucă să se vază și ea la masă cu scărmănătorii de pene. Sînt prea veseli, îi aude rîzînd în casă. SLAVICI, N. I 45. DLRLC
etimologie:
  • Scărmăna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.