scărișoară sf [At: (a. 1566) CUV. D. BĂTR. I, 244 / Pl: ~re / E: scară + -ișoară] 1-6 (Șhp) Scăriță (1-6).

SCĂRIȘOARĂ, scărișoare, s. f. Scăriță. Au mai făcut niște scărișoare săpate. DRĂGHICI, R. 165.

Scărișoară f. 1. culme în Ardeal, o ramură a Carpaților centrali; 2. munte și mănăstire în jud. Argeș.

scărișoară s. f., g.-d. art. scărișoarei; pl. scărișoare

scărișoară s. f., g.-d. art. scărișoarei; pl. scărișoare

scărișoară s. f., g.-d. art. scărișoarei; pl. scărișoare

SCĂRIȘOARĂ s. 1. scăricică, scăriță, (reg.) scăruță, (Ban.) scărușă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scăriță, (rar) scărică, scăricea. (O ~ suia în turn.)

SCĂRIȘOARĂ s. 1. scăricică, scăriță, (reg.) scăruță, (Ban.) scărușă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scăriță, (rar) scărică, scăricea. (O ~ suia în turn.)

SCĂRIȘOARA 1. Peșteră formată din calcare triasice, situată în ENE m-ților Bihor (m-ții Apuseni) la 1.165 m alt., pe cumpăna de ape dintre bazinele văilor Gârda Seacă și Valea Ocoale, în arealul com. Gârda de Sus. Pr. caracteristică a peșterii este dată de prezența, în interiorul ei, a unui ghețar cu o vechime de peste 3.000 de ani, cu o supr. de 5.500 m² și un volum de c. 55 mii m³. Grosimea stratului de gheață depășește pe alocuri 200 m. Avenul de la intrare, de formă circulară, adânc de 50 m și cu un diametru de 57 m, comunică cu o sală mare, circulară, prin intermediul căreia se asigură accesul în celelalte săli. Marginea estică a avenului este amenajată cu scări pentru a ușura accesul în peșteră. În faleza de gheață de-a lungul căreia se coboară în peșteră, se observă benzi orizontale de impurități, situate la niveluri diferite, pe baza cărora s-a putut stabili vechimea ghețarului. În peșteră există numeroase forme concreționare calcaroase, precum și formațiuni stalagmitice de gheață, înalte de c. 5 m. Faună cavernicolă săracă (Pholeuon proserpinae glaciale). În gheața din interiorul peșterii s-a descoperit un schelet de capră neagră. În 1938 S. a fost declarată monument la naturii și rezervație speologică. Obiectiv turistic. Inclusă în Parcul Natural al M. Apuseni. 2. Com. în jud. Alba, situată la poalele m-ților Bihor, pe cursul superior al Arieșului Mare; 1.796 loc. (2005). Satul S. este atestat documentar în 1733. 3. Com. în jud. Olt, în E C. Romanați, pe cursul inf. al Oltului; 3.305 loc. (2005). În satul S. se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1833).