4 definiții pentru scăpător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scăpător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: scăpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană, colectivitate) care scapă (1), salvează pe cineva. 3 sfa (Reg) Loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinși, în jocul de-a prinselea.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCĂPĂTOR s. v. salvator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scăpător s. v. SALVATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scăpător, scăpătoare, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) care scapă, (se) salvează (dintr-o situație neplăcută); care eliberează, dezrobește. 2. (s.f. art., reg.) loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinși, la jocul „de-a prinselea”.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scăpător
scăpător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)