3 definiții pentru scăpărătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scăpărătu sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: scăpăra1 + -tură] 1 (Îvr) Scăpărătoare (1). 2 (Înv) Scăpărare (6). 3 (Înv) Fulgerare (1). 4 (Îvr) Lovitură, însoțită de o scăpărare (4) a unei arme de foc. 5 (Rar; fig) Manifestare, creație a unui om scăpărător (10).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂPĂRĂTU s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scăpărătoare, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.

scăpărătu s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCĂPĂRĂTOARE. SCÎNTEIE. SCÎNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE.

Intrare: scăpărătură
scăpărătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărătu
  • scăpărătura
plural
  • scăpărături
  • scăpărăturile
genitiv-dativ singular
  • scăpărături
  • scăpărăturii
plural
  • scăpărături
  • scăpărăturilor
vocativ singular
plural