scămoșare sf [At: DDRF / V: ~șire / Pl: ~șări / E: scămoșa] 1 Ieșire sau scoatere a scamelor, fibrelor, fâșiilor la materiale textile Si: scămoșat¹ (1), (înv) scămare (1), (reg) scămoșeală (1). 2 (Text; spc) Operație, în finisarea textilă, care constă în extragerea mecanizată a capetelor de fibre din firele țesăturilor și tricoturilor (cu ajutorul unor organe de smulgere) pentru a obține un strat moale de fibre și un aspect plușat Si: scămoșat (2), (înv) scămare (2). 3 Defect produs prin smulgerea, din cauza uzurii, a extremităților capetelor de fibre dein firele țesăturilor și tricoturilor, astfel încât se schimbă aspectul neted al suprafeței acestora. 4 (Pan) Operație de mărire a rugozității suprafeței pieselor supuse îmbinării prin lipire, prin acțiunea unei unelte abrazive. 5 (Rar) Descuamare.

SCĂMOȘARE, scămoșări, s. f. Faptul de a (se) scămoșa.

scămoșa [At: I. IONESCU, C. / V: ~și / Pzi: ~șez / E: scămos] 1-2 vrt A-i ieși sau a face să-i iasă, să se ridice scame, fibre, fâșii Si: (înv) a (se) scăma (1-2). 3-4 vrt A deveni sau a face să devină scămos sau pufos Si: (înv) a (se) scăma (3-4). 5-6 vrt A (se) uza începând să (se) destrame Si: (înv) a (se) scăma (5-6). 7 vt (Tex; c. i. țesături) A finisa scoțând la suprafața capetelor fibrelor, în mod mecanizat (prin smulgere), pentru a obține un strat moale de fibre și un aspect plușat Si: (înv) a scăma (7). 8 vr (Ban; Trs; d. urși; îf scomoșa) A se zbârli. 9 vt (Mun; îf scămoși) A scărmăna (1). 10 vr (Reg; d. boabe de grâu) A se desprinde (parțial) de palee².

scămoși v vz scămoșa

scămoșire sf vz scămoșare

scomoșa^[1] v vz scămoșa

SCĂMOȘA, scămoșez, vb. I. Refl. A se destrăma, a se transforma în scame; a se face ca scama. ♦ Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrînd-o cu ajutorul unei mașini speciale).

A SCĂMOȘA ~ez tranz. 1) A face să se scămoșeze. 2) (materiale textile) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect foarte pufos; a flaușa. /Din scămos

A SE SCĂMOȘA pers. 3 se ~ează intranz. (despre unele țesături) A forma scamă la suprafață; a deveni scămos; a se dezlâna. /Din scămos

scămoșà v. a (se) destrăma.

scămoșéz v. tr. (d. scămos). Fac să-ĭ ĭasă scama: spiniĭ mĭ-aŭ scămoșat haĭna.

scămoșare s. f., g.-d. art. scămoșării

scămoșare s. f., g.-d. art. scămoșării

scămoșare s. f., g.-d. art. scamoșării; pl. scămoșări

scămoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scămoșez, 3 scămoșează, 1 pl. scâmoșăm; conj. prez. 1 sg. să scămoșez, 3 să scămoșeze; ger. scămoșând

scămoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 scămoșează, 1 pl. scămoșăm; conj. prez. 3 să scămoșeze; ger. scămoșând

scămoșa vb., ind. prez. 1 sg. scămoșez, 3 sg. și pl. scămoșează, 1 pl. scămoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. scămoșeze; ger. scămoșând

scămoșez, -șează 3, -șam 1 imp.

SCĂMOȘARE s. 1. scămoșat, (reg.) scămoșeală, (înv.) scămare. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlânare. (~ unui pulover de lână.)

SCĂMOȘARE s. v. cojire, descuamare, descuamație, jupuire.

SCĂMOȘARE s. 1. scămoșat, (reg.) scămoșeală, (înv.) scămare. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlînare. (~ unui pulover de lînă.)

scămoșare s. v. COJIRE. DESCUAMARE. JUPUIRE.

SCĂMOȘA vb. (rar) a se dezlâna, (înv.) a se scăma. (Un pulover care s-a ~ de tot.)

SCĂMOȘA vb. (rar) a se dezlîna, (înv.) a se scăma. (Un pulover care s-a ~ de tot.)