20 de definiții pentru scălâmbăia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLÂMBĂIA, scălâmbăi, vb. I. Refl. (Pop și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia.Prez. ind. și: scălămbăiez.Var.: scălămbăia, scălâmbă vb. I] – Din scălâmb.

scălâmbăia [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ia / V: i, ~ba, ~lăm~, ~limba, ~limbăi / Pzi: scălâmbăi, ~iez / E: scălâmb] 1-2 vrt (Pfm; c. i. ființe sau părți ale corpului lor) A (se) strâmba (3-4). 3 vr (D. oameni, d. fața sau părți ale corpului lor) A face grimase (1). 4 vr (D. oameni) A face nazuri, mofturi.

SCĂLÂMBĂIA, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-iaVar.: scălămbăia, scălâmba, vb. I.] – Din scălâmb.

A SE SCĂLÂMBĂIA pers. 3 se ~ia intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințarea îndelungată sau neglijentă); a se șonți; a se scâlcia; a se scrombi. /Din scălâmb

A SCĂLÂMBĂIA ~iez tranz. rar A face să se scălâmbăieze. [Sil. -bă-ia] /Din scălâmb

SCĂLĂMBĂIA vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIA vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBA vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIA vb. I v. scălîmbăia.

SCĂLÎMBĂIA, scălîmbăiez, vb. I. Refl. (Și în forma scălămbăia) A se schimonosi, a se strîmba, a se poci. Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. – Variantă: scălămbăia vb. I.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scălâmbăia (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă scălâmbăi, 3 se scălâmbăie; conj. prez. 1 sg. să mă scălâmbăi, 3 să se scălâmbăie; imper. 2 sg. afirm. scălâmbăie-te; ger. scălâmbăindu-mă

!scălâmbăia (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se scălâmbăie; conj. prez. 3 să se scălâmbăie; ger. scălâmbăindu-se

scălâmbăia vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiez/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. și pl. scălâmbăieze/scălâmbăie; ger. scălâmbăind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂLÂMBĂIA vb. v. afecta, deforma, desfigura, fandosi, maimuțări, poci, prosti, schimonosi, sclifosi, sluți, strâmba, urâți.

scălîmbăia vb. v. AFECTA. DEFORMA. DESFIGURA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. POCI. PROSTI. SCHIMONOSI. SCLIFOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scălâmbăi, scălâmbăi v. r. (pop.) a se schimonosi

Intrare: scălâmbăia
scălâmbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăie
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
scălâmbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăiez
(să)
  • scălâmbăiez
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăiezi
(să)
  • scălâmbăiezi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăia
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăiez
(să)
  • scălămbăiez
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăiezi
(să)
  • scălămbăiezi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmba
  • scălâmbare
  • scălâmbat
  • scălâmbatu‑
  • scălâmbând
  • scălâmbându‑
singular plural
  • scălâmbea
  • scălâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbez
(să)
  • scălâmbez
  • scălâmbam
  • scălâmbai
  • scălâmbasem
a II-a (tu)
  • scălâmbezi
(să)
  • scălâmbezi
  • scălâmbai
  • scălâmbași
  • scălâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmba
  • scălâmbă
  • scălâmbase
plural I (noi)
  • scălâmbăm
(să)
  • scălâmbăm
  • scălâmbam
  • scălâmbarăm
  • scălâmbaserăm
  • scălâmbasem
a II-a (voi)
  • scălâmbați
(să)
  • scălâmbați
  • scălâmbați
  • scălâmbarăți
  • scălâmbaserăți
  • scălâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmbau
  • scălâmba
  • scălâmbaseră
scălâmbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scălâmbăia, scălâmbăiverb

  • 1. popular familiar A se strâmba, a se schimonosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. DLRLC
    • format_quote Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. DLRLC
etimologie:
  • scălâmb DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.