19 definiții pentru scălâmbătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLÂMBĂTURĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.

SCĂLÂMBĂTURĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.

scălâmbătu sf vz scălâmbăitură

scălâmbătu sf vz scălâmbăitură

SCĂLÂMBĂTURĂ ~i f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură

scălămbăitu sf vz scălâmbăitură

scălămbătu sf vz scălâmbăitură[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz scălâmbătură LauraGellner

scălâmbăietu sf vz scălâmbăitu

scălâmbăitu sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-i~ / V: ~ăt~, (înv) ~lăm~, ~lim~, ~limbăt~, (reg) ~lăm~[1], ~iet~ / Pl: ~ri / E: scălâmbăi + -tură] 1-3 (Pfm) Scălâmbăiere (1-3). 4 (Pex) Ființă scălâmbăiată. 5 (Mun; îf scălămbăitură) Obiect strâmbat, scâlciat, deformat.

  1. Prescurtarea ~lăm~ este tipărită de 2 ori pentru 2 variante: scălămbăitu și scălămbătu LauraGellner

scălimbăitu sf vz scălâmbăitură

scălimbătu sf vz scălâmbăitură

SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Scălîmbăială. Singur nu știe pentru ce nu-i plac scălîmbăturile. FILIMON, la TDRG.

scălîmbătúră f., pl. ĭ (d. scălîmbat). Iron. Strîmbătură: scălîmbăturile clovnilor. – Și -băĭetúră și -băiálă, pl. ĭelĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scălâmbătu (înv.) s. f., g.-d. art. scălămbăturii; pl. scălâmbături

scălâmbătu (înv.) s. f., g.-d. art. scălâmbăturii; pl. scălâmbături

scălâmbătu s. f., g.-d. art. scălâmbăturii; pl. scălâmbături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂLÂMBĂITU s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.

scălîmbăitu s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SCĂLÎMBĂIETURĂ, scălîmbăieturi, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmbăia + suf. -ătură)

SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmba + suf. -ătură)

Intrare: scălâmbătură
scălâmbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbătu
  • scălâmbătura
plural
  • scălâmbături
  • scălâmbăturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbături
  • scălâmbăturii
plural
  • scălâmbături
  • scălâmbăturilor
vocativ singular
plural
scălâmbăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăitu
  • scălâmbăitura
plural
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturii
plural
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturilor
vocativ singular
plural
scălămbăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălămbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălâmbăietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăietu
  • scălâmbăietura
plural
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturii
plural
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturilor
vocativ singular
plural
scălimbăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scălâmbătu, scălâmbăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Scălâmba + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.