scăldușă sf [At: MARIAN, NA. 97 / V: (înv) scălduș / Pl: ~e / E: scălda + – ușă] 1 (Mar; Buc) Îmbăiere, mai ales a nou-născuților Si: scăldușcă (1). 2 (Înv; fig) Spălare, curățare de păcate (în urma botezării). 3 (Îrg) Apă în care se scaldă (sau a fost scăldat) cineva, mai ales copiii mici Si: (îvp) scăldătoare (3), (reg) scăldușcă (2). 4 Vas (mic) în care se scaldă cineva, mai ales copiii mici Si: (reg) scăldușcă (4), scăldătoare (10).

scălduș sn vz scăldușă

scăldușă, scăldușe, s.f. (reg.) 1. îmbăiere (mai ales a nou-născuților). 2. (fig.; înv.) spălare, curățire de păcate (în urma botezului). 3. vas, cadă, albie mică în care se scaldă mai ales copiii; scăldușcă, scăldătoare.

scăldușă, scăldușe, s.f. 1. Prima baie făcută unui nou-născut; ciupă: „În apa scăldușei se introduc plante de leac și obiecte menite să protejeze copilul, să-i propițieze sănătate, voinicie și frumusețe. Apa scăldușei se scoate din casă cu un anumit ceremonial și se varsă într-un loc curat, de obicei la rădăcina unui pom tânăr” (Stoica, Pop, 1984: 116). 2. Loc amenajat rudimentar de către localnici pentru efectuarea unor tratamente balneare sezoniere cu apă minerală. (Maram., Bucov.). – Din scălda + suf. -ușă (MDA).

scăldușă, s.f. – 1. Prima baie făcută unui nou-născut; ciupă: „În apa scăldușei se introduc plante de leac și obiecte menite să protejeze copilul, să-i propițieze sănătate, voinicie și frumusețe. Apa scăldușei se scoate din casă cu un anumit ceremonial și se varsă într-un loc curat, de obicei la rădăcina unui pom tânăr” (Stoica, Pop, 1984: 116). 2. Loc amenajat rudimentar de către localnici pentru efectuarea unor tratamente balneare sezoniere cu apă minerală. (Maram, Bucov.). – Din scălda + suf. -ușă (MDA).

scăldușă, s.f. – Prima baie făcută unui nou-născut; ciupă: „În apa scăldușei se introduc plante de leac și obiecte menite să protejeze copilul, să-i propițieze sănătate, voinicie și frumusețe. Apa scăldușei se scoate din casă cu un anumit ceremonial și se varsă într-un loc curat, de obicei la rădăcina unui pom tânăr” (Stoica, Pop 1984: 116). – Din scălda + -ușă.