2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i.Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.

SCÂRȚIITOR, -OARE adj. v. scârțâitor.

SCÂRȚIITOR, -OARE adj. v. scârțâitor.

cărțăitoare sf vz scârțâitoare

cârțăitoare sf vz scârțâitoare

scârțăietor, ~oare a vz scârțâitor

scârțăitor, ~oare a, sf vz scârțâitor

scârțâietoare sf vz scârțâitor

scârțâitor, ~oare [At: ANON. CAR. / P: ~țâ-i~ / V: (rar) ~țâietoare, sf, ~țăi~, (înv) ~ții~, (reg) ~țăietor / Pl: ~i, ~oare / E: scârțâi + -tor] 1 a (D. unele obiecte, corpuri, substanțe etc. sau d. părți ale lor) Care scârțâie (1). 2 a (Pex; d. sunete, zgomote) Strident. 3 sf Jucărie care produce un zgomot, specific, strident, prin rotirea unui dispozitiv, prin frecarea unei sfori etc. Si: durăitoare (2), huruitoare (4), hârâitoare (7). 4 sf Dispozitiv rudimentar din lemn prevăzut cu aripi, care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările dăunătoare din semănături Si: morișcă, sperietoare, zbârnâitoare. 5 sf Adaos special la încălțăminte pentru a o face să scârțâie în timpul mersului Si: scârț (4). 6 sf (Bot) Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze înțepătoare și cu flori hermafrodite verzui, care crește prin locuri pietroase și nisipoase Si: (reg) cârțâitoare, hericică, troscoțel, troscovă, troscot-de-câmp (Plycneum arvense). 7 sm (Fam; dep) Instrumentist care emite sunete stridente, false cântând la un instrument cu coarde. 8 sm (Fam; dep) Funcționar. 9 sm (Pex) Scriitor netalentat.

scârțiitor, ~oare a vz scârțâitor

SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-.Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.

SCÎRȚĂIETOR, -OARE adj. v. scîrțîitor.

SCÎRȚIITOR, -OARE adj. v. scîrțîitor.

SCÎRȚÎITOARE, scîrțîitori, s. f. 1. Aparat de lemn, prevăzut cu niște aripioare care, mișcate de vînt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 2. Jucărie de copil care produce zgomot; hîrîitoare.

SCÎRȚÎITOR, -OARE, scîrțîitori, -oare, adj. Care scîrțîie, care produce un scîrțîit. Am o cățea lătrătoare Ș-o ușă scîrțîitoare. TEODORESCU, P. P. 310. – Variante: scîrțăietor, -oare (PĂSCULESCU, L. P. 295), scîrțiitor, -oare (NEGRUZZI, S. I 287) adj.[1]

  1. Este posibil ca prima variantă să fie scîrțăitor, nu scîrțăietor. Toate celelalte cuvinte din familia scîrțîi- au variantele scîrțăi-, nu scîrțăie-. cata

SCÂRȚÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care scârțâie; care produce scârțâituri. /a scârțâi + suf. ~tor

scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense).

scârțăitor m. 1. cel ce scârțăe; 2. fam. lăutar prost.

scîrțîitoáre f., pl. orĭ (d. scîțîĭ). Cîrîitoare (jucărie). O plantă chenopodiacee cu florĭ verzuĭ care crește pin locurĭ petroase și nisipoase (polycnémum arvénse). – Și troscoțel (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârțâitoare (desp. -țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

scârțâitoare (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

scârțâitoare s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

scârțâitor (desp. -țâ-i-) adj. m., pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare

scârțâitor (-țâ-i-) adj. m., pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare

scârțâitor adj. m. (sil. -țâ-i-), pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂITOARE s. 1. v. morișcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.

SCÎRȚÎITOARE s. 1. morișcă, pîrîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 2. hîrîitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-cîmp.

Intrare: scârțâitoare
scârțâitoare substantiv feminin
  • silabație: scâr-țâ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâitoare
  • scârțâitoarea
plural
  • scârțâitori
  • scârțâitorile
genitiv-dativ singular
  • scârțâitori
  • scârțâitorii
plural
  • scârțâitori
  • scârțâitorilor
vocativ singular
plural
scârțâietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârțăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărțăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scârțâitor
scârțâitor adjectiv
  • silabație: scâr-țâ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâitor
  • scârțâitorul
  • scârțâitoru‑
  • scârțâitoare
  • scârțâitoarea
plural
  • scârțâitori
  • scârțâitorii
  • scârțâitoare
  • scârțâitoarele
genitiv-dativ singular
  • scârțâitor
  • scârțâitorului
  • scârțâitoare
  • scârțâitoarei
plural
  • scârțâitori
  • scârțâitorilor
  • scârțâitoare
  • scârțâitoarelor
vocativ singular
plural
scârțiitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiitor
  • scârțiitorul
  • scârțiitoru‑
  • scârțiitoare
  • scârțiitoarea
plural
  • scârțiitori
  • scârțiitorii
  • scârțiitoare
  • scârțiitoarele
genitiv-dativ singular
  • scârțiitor
  • scârțiitorului
  • scârțiitoare
  • scârțiitoarei
plural
  • scârțiitori
  • scârțiitorilor
  • scârțiitoare
  • scârțiitoarelor
vocativ singular
plural
scârțăietor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăietor
  • scârțăietorul
  • scârțăietoare
  • scârțăietoarea
plural
  • scârțăietori
  • scârțăietorii
  • scârțăietoare
  • scârțăietoarele
genitiv-dativ singular
  • scârțăietor
  • scârțăietorului
  • scârțăietoare
  • scârțăietoarei
plural
  • scârțăietori
  • scârțăietorilor
  • scârțăietoare
  • scârțăietoarelor
vocativ singular
plural
scârțăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâitoare, scârțâitorisubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Jucărie de copil care produce zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârâitoare
  • 3. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui (Polycnemum arvense). DEX '09 DEX '98
    sinonime: troscoțel
etimologie:
  • Scârțâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

scârțâitor, scârțâitoareadjectiv

  • 1. Care scârțâie, care produce un scârțâit; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: scârțâit
    • format_quote Am o cățea lătrătoare Ș-o ușă scîrțîitoare. TEODORESCU, P. P. 310. DLRLC
etimologie:
  • Scârțâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.