2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i. – Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.
SCÂRȚIITOR, -OARE adj. v. scârțâitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCÂRȚIITOR, -OARE adj. v. scârțâitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cărțăitoare sf vz scârțâitoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârțăitoare sf vz scârțâitoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scârțăietor, ~oare a vz scârțâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârțăitor, ~oare a, sf vz scârțâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârțâietoare sf vz scârțâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârțâitor, ~oare [At: ANON. CAR. / P: ~țâ-i~ / V: (rar) ~țâietoare, sf, ~țăi~, (înv) ~ții~, (reg) ~țăietor / Pl: ~i, ~oare / E: scârțâi + -tor] 1 a (D. unele obiecte, corpuri, substanțe etc. sau d. părți ale lor) Care scârțâie (1). 2 a (Pex; d. sunete, zgomote) Strident. 3 sf Jucărie care produce un zgomot, specific, strident, prin rotirea unui dispozitiv, prin frecarea unei sfori etc. Si: durăitoare (2), huruitoare (4), hârâitoare (7). 4 sf Dispozitiv rudimentar din lemn prevăzut cu aripi, care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările dăunătoare din semănături Si: morișcă, sperietoare, zbârnâitoare. 5 sf Adaos special la încălțăminte pentru a o face să scârțâie în timpul mersului Si: scârț (4). 6 sf (Bot) Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze înțepătoare și cu flori hermafrodite verzui, care crește prin locuri pietroase și nisipoase Si: (reg) cârțâitoare, hericică, troscoțel, troscovă, troscot-de-câmp (Plycneum arvense). 7 sm (Fam; dep) Instrumentist care emite sunete stridente, false cântând la un instrument cu coarde. 8 sm (Fam; dep) Funcționar. 9 sm (Pex) Scriitor netalentat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârțiitor, ~oare a vz scârțâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCÎRȚĂIETOR, -OARE adj. v. scîrțîitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRȚIITOR, -OARE adj. v. scîrțîitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRȚÎITOARE, scîrțîitori, s. f. 1. Aparat de lemn, prevăzut cu niște aripioare care, mișcate de vînt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 2. Jucărie de copil care produce zgomot; hîrîitoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRȚÎITOR, -OARE, scîrțîitori, -oare, adj. Care scîrțîie, care produce un scîrțîit. Am o cățea lătrătoare Ș-o ușă scîrțîitoare. TEODORESCU, P. P. 310. – Variante: scîrțăietor, -oare (PĂSCULESCU, L. P. 295), scîrțiitor, -oare (NEGRUZZI, S. I 287) adj.[1]
- Este posibil ca prima variantă să fie scîrțăitor, nu scîrțăietor. Toate celelalte cuvinte din familia scîrțîi- au variantele scîrțăi-, nu scîrțăie-. — cata
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÂRȚÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care scârțâie; care produce scârțâituri. /a scârțâi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârțăitor m. 1. cel ce scârțăe; 2. fam. lăutar prost.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrțîitoáre f., pl. orĭ (d. scîțîĭ). Cîrîitoare (jucărie). O plantă chenopodiacee cu florĭ verzuĭ care crește pin locurĭ petroase și nisipoase (polycnémum arvénse). – Și troscoțel (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scârțâitoare (desp. -țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scârțâitoare (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scârțâitoare s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scârțâitor (desp. -țâ-i-) adj. m., pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scârțâitor (-țâ-i-) adj. m., pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scârțâitor adj. m. (sil. -țâ-i-), pl. scârțâitori; f. sg. și pl. scârțâitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂRȚÂITOARE s. v. scârț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRȚÂITOARE s. 1. v. morișcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrțîitoare s. v. SCÎRȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRȚÎITOARE s. 1. morișcă, pîrîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 2. hîrîitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-cîmp.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: scâr-țâ-i-
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: scâr-țâ-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scârțâitoare, scârțâitorisubstantiv feminin
- 1. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. Jucărie de copil care produce zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hârâitoare
- 3. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui (Polycnemum arvense). DEX '09 DEX '98sinonime: troscoțel
etimologie:
- Scârțâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09