18 definiții pentru scârțâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂITURĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-.Var.: scârțiitu s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.

SCÂRȚÂITURĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-.Var.: scârțiitu s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.

scârțâitu sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~țâ-i / V: (reg) scăr~, ~țăi~, ~ții~, / Pl: ~ri / E: scârțâi + -tură] 1 Scârțâit1 (1). 2 (Fam; dep) Sunet (nearmonios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde Si: scârțâit1 (3). 3 (Rar) Sunet ascuțit produs de alunecarea (apăsată) a peniței pe hârtie.

SCÂRȚIITU s. f. v. scârțâitură.

SCÂRȚIITU s. f. v. scârțâitură.

cârțiitu sf vz scârțâitură

scărțăitu[1] sf vz scârțâitură

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: scărțâitu LauraGellner

scârțăitu sf vz scârțâitură

scârțiitu sf vz scârțâitură

scorțăitu[1] sf vz scârțâitură

  1. Variantă lipsă în original, dar venită totuși din lista de cuvinte OCR; posibil să fie vorba de varianta scărțâitu greșit tipărită, pentru care nu există în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner

SCÎRȚĂITU s. f. v. scîrțîitură.

SCÎRȚIITU s. f. v. scîrțîitură.

SCÎRȚÎITURĂ, scîrțîituri, s. f. Scîrțîit. Podurile rulante i se par acum imense și orice scîrțîitură a lor, cînd lanțurile se încurcă la cîrlige, face să-i tresară inima. SAHIA, N. 35. – Variante: scîrțăitură (DAN, U. 259), scîrțiitu (SLAVICI, N. I 33) s. f.

scîrțîitúră f., pl. ĭ. Huĭetu produs o dată de lucrurile care scîrțîĭe: la prima scîrțîitură a ușiĭ am deschis ochiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârțâitu (desp. -țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâiturii; pl. scârțâituri

scârțâitu (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâiturii; pl. scârțâituri

scârțâitu s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâiturii; pl. scârțâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂITU s. v. scârțâit.

SCÎRȚÎITU s. scîrțîială, scîrțîit. (~ dușumelii.)

Intrare: scârțâitură
scârțâitură substantiv feminin
  • silabație: scâr-țâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâitu
  • scârțâitura
plural
  • scârțâituri
  • scârțâiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțâituri
  • scârțâiturii
plural
  • scârțâituri
  • scârțâiturilor
vocativ singular
plural
scârțiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiitu
  • scârțiitura
plural
  • scârțiituri
  • scârțiiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțiituri
  • scârțiiturii
plural
  • scârțiituri
  • scârțiiturilor
vocativ singular
plural
scărțăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârțiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârțiitură
  • cârțiitura
plural
  • cârțiituri
  • cârțiiturile
genitiv-dativ singular
  • cârțiituri
  • cârțiiturii
plural
  • cârțiituri
  • cârțiiturilor
vocativ singular
plural
scârțăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăitu
  • scârțăitura
plural
  • scârțăituri
  • scârțăiturile
genitiv-dativ singular
  • scârțăituri
  • scârțăiturii
plural
  • scârțăituri
  • scârțăiturilor
vocativ singular
plural
scorțăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâitu, scârțâiturisubstantiv feminin

  • 1. Scârțâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Podurile rulante i se par acum imense și orice scîrțîitură a lor, cînd lanțurile se încurcă la cîrlige, face să-i tresară inima. SAHIA, N. 35. DLRLC
etimologie:
  • Scârțâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.