2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scârnăvit, ~ă a [At: DRLU / V: (Reg) schir~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârnăvi] 1 (Înv) Scârnav (1). 2 (Mun; d. bătrâni; îf schirnăvit) Care are sănătatea șubredă Si: bolnăvicios, scârnav (10), plăpând. 3 (Mun; mai ales d. copii; îf schirnăvit) Smiorcăit. 4 Alintat (1).
SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scârnăvi [At: PSALT. 163 / V: (reg) schir~ / Pzi: ~vesc / E: scârnav] 1 vr (Îvp) A defeca (4). 2-3 vtr A (se) murdări cu scârnă. 4-5 vtr (Pgn) A (se) murdări. 6 vt (Fig; c. i. lucruri considerate sfinte) A profana. 7 vr (Mun; mai ales d. copii și bătrâni; fig; îf schirnăi) A se văicări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schirnăvi v vz scârnăvi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schirnăvit, ~ă a vz scârnăvit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRNĂVI, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCÂRNĂVI ~esc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCÂRNĂVI mă ~esc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scârnăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă scârnăvesc, 3 sg. se scârnăvește, imperf. 1 sg. mă scârnăveam; conj. prez. 1 sg. să mă scârnăvesc, 3 să se scârnăvească; imper. 2 sg. afirm. scârnăvește-te; ger. scârnăvindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!scârnăvi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvește, imperf. 3 sg. se scârnăvea; conj. prez. 3 să se scârnăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scârnăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvesc, imperf. 3 sg. scârnăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂRNĂVI vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scârnăvit, scârnăvită, adj. 1. (înv.) murdar (cu scârnă). 2. (reg.; despre bătrâni; în forma: schirnăvit) care are sănătatea șubredă; bolnăvicios. 3. (reg.; despre copii; în forma: schirnăvit) smiorcăit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|