2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
scârmocit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: scor~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârmoci] (Mun) 1 Scormonit (2). 2 (D. pământ) Arat superficial. 3 (Fig; d. oameni) Neastâmpărat.
scârmoci [At: UDRESCU, GL. / V: scor~ / Pzi: ~ocesc, 3 și: scârmoce / E: scârma] 1 vt (Mun) A scormoni (2). 2 vr (Reg) A se neliniști. 3 vr (Olt) A se zvârcoli (de durere). 4 vrr (Mun) A se hârjoni (1). 5 vi (Olt; fig) A vorbi ce nu trebuie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scormoci v vz scârmoci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scormocit, ~ă a vz scârmocit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
scârmocit, scârmocită, adj. (reg.) 1. scormonit, scotocit. 2. (despre pământ) arat superficial. 3. (fig.; despre oameni) neastâmpărat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scârmoci, scârmocesc, vb. IV (reg.) 1. a scormoni, a scotoci. 2. (refl.) a se neliniști, a se agita. 3. (refl.) a se răsuci, a se zvârcoli, a se contorsiona, a se încovriga (de durere). 4. (refl.) a se hârjoni. 5. (fig.) a vorbi ce nu trebuie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||