2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scărlău sm vz scârlionț

scârlio sm [At: TDRG / P: ~li-onț / V: (reg) ~lăo, ~lău, zgârlăunte, zgâr~ / E: s- + cârlionț] 1 (Pop) Cârlionț (1). 2 (Olt; îf scărlăunț) Fiecare dintre capetele scândurilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele.

cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRLIONȚI vb. v. bucla, cârlionța, inela, încreți, ondula.

SCÂRLIO s. v. buclă, cârlionț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf.

scîrlio s. v. BUCLĂ. CÎRLIONȚ. CREȚ. INEL. ONDULAȚIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF.

scîrlionți vb. v. BUCLA. CÎRLIONȚA. INELA. ÎNCREȚI. ONDULA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârlionț, scârlionți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele.

Intrare: scârlionți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârlionți
  • scârlionțire
  • scârlionțit
  • scârlionțitu‑
  • scârlionțind
  • scârlionțindu‑
singular plural
  • scârlionțește
  • scârlionțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârlionțesc
(să)
  • scârlionțesc
  • scârlionțeam
  • scârlionții
  • scârlionțisem
a II-a (tu)
  • scârlionțești
(să)
  • scârlionțești
  • scârlionțeai
  • scârlionțiși
  • scârlionțiseși
a III-a (el, ea)
  • scârlionțește
(să)
  • scârlionțească
  • scârlionțea
  • scârlionți
  • scârlionțise
plural I (noi)
  • scârlionțim
(să)
  • scârlionțim
  • scârlionțeam
  • scârlionțirăm
  • scârlionțiserăm
  • scârlionțisem
a II-a (voi)
  • scârlionțiți
(să)
  • scârlionțiți
  • scârlionțeați
  • scârlionțirăți
  • scârlionțiserăți
  • scârlionțiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârlionțesc
(să)
  • scârlionțească
  • scârlionțeau
  • scârlionți
  • scârlionțiseră
Intrare: scârlionț
scârlionț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârlio
  • scârlionțul
  • scârlionțu‑
plural
  • scârlionți
  • scârlionții
genitiv-dativ singular
  • scârlio
  • scârlionțului
plural
  • scârlionți
  • scârlionților
vocativ singular
plural
zgârlionț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărlăunț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârlăonț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgârlăunte substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârlăunte
  • zgârlăuntele
plural
  • zgârlăunți
  • zgârlăunții
genitiv-dativ singular
  • zgârlăunte
  • zgârlăuntelui
plural
  • zgârlăunți
  • zgârlăunților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)