2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scârjâit sn [At: UDRESCU, GL. / E: scârjâi] (Mun) Hârșâială.
scârjâi vt [At: REBREANU, NUV. 262 / V: ~jeia, ~jia / Pzi: scârjâi, ~esc / E: scârj + -âi] (Reg; c. i. o suprafață) A freca, a zgâria sau a râcâi (provocând un zgomot caracteristic) Si: a hârșâi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârjeia v vz scârjâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârjia v vz scârjâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂRJÂIT s. v. hârșâială, hârșâire, hârșâit, hârșâitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRJÂI vb. v. hârșâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrjîi vb. v. HÎRȘÎI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrjîit s. v. HÎRȘÎIALĂ. HÎRȘÎIRE. HÎRȘÎIT. HÎRȘÎITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scârjâit
scârjâit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: scârjâi
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scârjeia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârjia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)