2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.
SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scârbit2, ~ă a [At: PSALT. 80 / V: (reg) ~âlb~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărat. 2 (Îvr) Amărât (2). 3 (Îvr) Enervat (2). 4 (Îvr) Speriat. 5 Înfricoșător. 6 (D. oameni) Cuprins de scârbă1 (9) Si: îngrețoșat, dezgustat (1). 7 Care s-a săturat, s-a plictisit (de cineva sau de ceva) Si: sătul (3). 8 (D. manifestările oamenilor, d. fața, ochii, privirea lor etc.) Care exprimă scârbă1 (9). 9 (Înv) Scârbos (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârbit1 sn [At: CORESI, TETR. 56 / Pl: ? / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărare. 2 Amărăciune (3). 3 (Reg) Boală (cu grețuri) nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârbit a. fig. amărît, mâhnit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÂRBI, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCÂRBI, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scâlbit, ~ă a vz scârbit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârbi [At: PSALT. 52 / Pzi: ~besc / E: slv скръбѣти] 1-3 vitr A (se) supăra. 4-6 vitr A (se) amărî. 7 vr (Reg) A boci (la sau după un mort). 8 vr (Înv) A regreta. 9 vr (Înv) A se mânia. 10 vr A urî. 11 vr (Reg) A se răsti1 (la cineva). 12 vrr (Reg) A se ciondăni. 13-14 vrt(f) A avea sau a face să aibă o senzație ori un sentiment de scârbă1 (9) față de cineva sau de ceva Si: a (se) dezgusta (1-2), a (se) îngrețoșa. 15 vr (Rar) A renega.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRBI, scîrbesc, vb. IV. Refl. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Tranz. A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRBIT, -Ă, scîrbiți, -te, adj. 1. Cuprins de scîrbă, de silă, de aversiune; dezgustat. Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. 2. (Regional) Întristat, supărat, amărît. Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. 3. (Învechit) Mîniat, înfuriat. Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCÂRBI ~esc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngrețoșa. /<sl. skrubéti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCÂRBI mă ~esc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scârbì v. 1. a-i fi cuiva scârbă: se scârbește de toate; 2. a se mâhni: auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scîrbít, -ă adj. (d. scîrbesc). Măhnit. Dezgustat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scârbit adj. m., pl. scârbiți; f. sg. scârbită, pl. scârbite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, 3 sg. scârbește, imperf. 1 scârbeam; conj. prez. 1 sg. să scârbesc, 3 să scârbească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 să scârbească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scârbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 sg. și pl. scârbească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂRBIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, enervat, furios, indispus, infam, iritat, îndârjit, îndurerat, înfuriat, întărâtat, întristat, înverșunat, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mâhnit, mâniat, mânios, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nervos, netrebnic, pornit, rușinos, scelerat, supărat, surescitat, ticălos, trist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Scârbit ≠ voios
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRBI vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRBI vb. 1. v. îngrețoșa. 2. v. dezgusta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrbi vb. v. AGASA. AMĂRÎ. BOCI. CĂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA. SÎCÎI. SUPĂRA. TÎNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂITA. ZGUDUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRBI vb. 1. a se îngrețoșa, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atîta mîncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, (reg.) a (se) scîrboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrbit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. ENERVAT. FURIOS. INDISPUS. INFAM. IRITAT. ÎNDÎRJIT. ÎNDURERAT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNTRISTAT. ÎNVERȘUNAT. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎHNIT. MÎNIAT. MÎNIOS. MÎRȘAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERVOS. NETREBNIC. PORNIT. RUȘINOS. SCELERAT. SUPĂRAT. SURESCITAT. TICĂLOS. TRIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scârbit, scârbităadjectiv
- 1. (Despre oameni) Plin de scârbă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezgustat îngrețoșat
- Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. DLRLC
- Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. DLRLC
- Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. DLRLC
- 1.1. Amărât, supărat, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. DLRLC
- Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. DLRLC
-
-
-
- Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
-
etimologie:
- scârbi DEX '98 DEX '09
scârbi, scârbescverb
-
- Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
- A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. DLRLC
-
-
- Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. DLRLC
- Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. DLRLC
- Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. DLRLC
-
-
- Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35. DLRLC
-
etimologie:
- scârbă DEX '98 DEX '09