opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNDUREA, -ICĂ, scândurele, s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică.

SCÂNDUREA, -ICĂ, scândurele, s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică.

scândurea sf vz scândurică

scânduri vt [At: DRLU / Pzi: ~resc / E: scândură] (Trs; Buc; c. i. scânduri) A bate în cuie.

scândurică sf [At: COD. VOR. 96 / 6 / V: ~rea / Pl: ~rele / E: scândură + -ică] 1-2 (Șhp) Scândură (1) mică Si: (pop) scândurice (1-2), (reg) scândureană (1-2), scânduriță (1-2), scândurușă (1-2), scânduruță (1-2). 3 (Trs; Dob; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig (1)). 4 (La războiul de țesut; reg) Tălpig (1). 5 (Trs; la războiul de țesut; îf scândurea) Lopățică. 6 (Trs; la jug; mpl) Bulfeu2. 7 (Reg) Scândură (28).

SCÎNDUREA, -ICĂ, scîndurele și (rar) scîndurici, s. f. Diminutiv al lui scîndură. Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. C. PETRESCU, Î. II 181. Luai lădița cea de aur... și deschizînd-o, aflai într-însa niște scîndurele vechi. GORJAN, H. IV 138. Cu crîsnicul se mai pescuiește și cu ajutorul tălchigului, care-i făcut din o scîndurică de lemn bortit la capete. ȘEZ. IV 114.

SCÂNDURICĂ ~ele f. (diminutiv de la scândură) Lopățică cu care se netezește lutul, tencuiala pe pereți. /scândură + suf. ~ică

scîndurícă f, pl. rele. Scîndură mică. Maĭ rar -rice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scândurică s. f., g.-d. art. scândurelei; pl. scândurele

!scândurică s. f., g.-d. art. scândurelei; pl. scândurele, art. scândurelele

scândurică/scândurea s. f., g.-d. art. scândurelei; pl. scândurele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNDUREA s. v. iapă, lopățică, schimbător, tălpig.

PARDESIU DE SCÂNDURI s. v. coșciug, sicriu.

SCÂNDURICĂ s. v. bulfeu, cruce, spetează, stinghie.

SCÂNDURICĂ s. (pop.) scândurice, (reg.) scândureană, scândurișcă, scânduriță, scândurușă, scânduruță.

scîndurea s. v. IAPĂ. LOPĂȚICĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

scîndurică s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE.

SCÎNDURICĂ s. (pop.) scîndurice, (reg.) scîndureană, scîndurișcă, scînduriță, scîndurușă, scînduruță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scânduri, scânduresc, vb. IV (reg.; despre scânduri) a bate, a prinde, a fixa în cuie.

Intrare: scânduri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scânduri
  • scândurire
  • scândurit
  • scânduritu‑
  • scândurind
  • scândurindu‑
 singular plural
  • scândurește
  • scânduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scânduresc
 (să)
  • scânduresc
  • scânduream
  • scândurii
  • scândurisem
a II-a (tu)
  • scândurești
 (să)
  • scândurești
  • scândureai
  • scânduriși
  • scânduriseși
a III-a (el, ea)
  • scândurește
 (să)
  • scândurească
  • scândurea
  • scânduri
  • scândurise
plural I (noi)
  • scândurim
 (să)
  • scândurim
  • scânduream
  • scândurirăm
  • scânduriserăm
  • scândurisem
a II-a (voi)
  • scânduriți
 (să)
  • scânduriți
  • scândureați
  • scândurirăți
  • scânduriserăți
  • scânduriseți
a III-a (ei, ele)
  • scânduresc
 (să)
  • scândurească
  • scândureau
  • scânduriră
  • scânduriseră
Intrare: scândurică
scândurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scândurică
  • scândurica
plural
  • scândurele
  • scândurelele
genitiv-dativ singular
  • scândurele
  • scândurelei
plural
  • scândurele
  • scândurelelor
vocativ singular —
plural —
scândurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scândurea
  • scândureaua
plural
  • scândurele
  • scândurelele
genitiv-dativ singular
  • scândurele
  • scândurelei
plural
  • scândurele
  • scândurelelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scândurică, scândurelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui scândură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scândurice scânduriță
    • format_quote Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. C. PETRESCU, Î. II 181. DLRLC
    • format_quote Luai lădița cea de aur... și deschizînd-o, aflai într-însa niște scîndurele vechi. GORJAN, H. IV 138. DLRLC
    • format_quote Cu crîsnicul se mai pescuiește și cu ajutorul tălchigului, care-i făcut din o scîndurică de lemn bortit la capete. ȘEZ. IV 114. DLRLC
etimologie:
  • Scândură + sufix -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.