scâlciu, ~ie a [At: ARGHEZI, S. V, 139 / Pl: ~ii / E: drr scâlcia] (Nob; d. ființe, părți ale lor și manifestările lor) Care are sau trădează un defect fizic (de conformație), o infirmitate.

scâlciu, -ie, adj. (reg.; despre ființe) care are sau trădează un defect fizic (de conformație), o infirmitate.