10 definiții pentru scâlcietură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÂLCIETURĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
SCÂLCIETURĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scâlcietură sf [At: MAIOR, IST. 73/9 / P: ~ci-e~ / V: (reg) ~ceie~, ~ciit~ / Pl: ~ri / E: scâlcia + -ătură] 1 Tocire, deformare prin uzură. 2 (Ccr) Parte tocită, deformată (prin uzură) a unui obiect (în special a încălțămintei). 3 (Fig; pgn) Deformare (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâlceietură sf vz scâlcietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâlciitură sf vz scâlcietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎLCIETURĂ, scîlcieturi, s. f. Acțiunea de a scîlcia și rezultatul ei; strîmbare, deformare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scâlcietură (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcieturii; pl. scâlcieturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scâlcietură (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcieturii; pl. scâlcieturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scâlcietură s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcieturii; pl. scâlcieturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂLCIETURĂ s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÎLCIETURĂ s. deformare, strîmbătură. (O ~ la încălțăminte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: scâl-ci-e-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scâlcietură, scâlcieturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) scâlcia. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deformare strâmbare strâmbătură
- 1.1. Parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). DEX '09
-
etimologie:
- Scâlcia + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.