scâlcează sf [At: PAMFILE, I. C. 30 / V: scăl~ / Pl: ~eze / E: ns cf scâlcea] 1 Unealtă de pescuit formată dintr-una sau mai multe scândurele manevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit Si: (reg) tălpig, traglă, scâlcea. 2 (Mol) Lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3 (Reg) Un fel de lopățică întrebuințată de ciobani pentru a curăța noroiul din stână.

scălcează sf vz scâlcează

scîlceáză f., pl. eze. Nț. Lopățică cu care se bat betele la țesut (rev. I. Crg. 2, 163).

scâlcează s. f., pl. scâlceze

SCÂLCEAZĂ s. (PESCUIT) (reg.) scâlcea, tălpig, traglă.

SCÎLCEAZĂ s. (PESCUIT) (reg.) scîlcea, tălpig, traglă.

scâlcează, scâlceze, s.f. (reg.) 1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig, traglă, scâlcea. 2. lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3. lopățică cu care ciobanii îndepărtează noroiul din stână.