2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scuzat, a [At: PONTBRIANT, D. / V: e~ (S și: escusat) / Pl: ~ați, ~e / E: scuza] (Îdt) 1 Motivat. 2-3 Disculpat (1-2). 4 Iertat.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

scuza [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 197/7 / V: (înv) e~ (S și: escusa), exc~ (S și: excusa) / Pzi: scuz și (înv) ~zez / E: fr excuser, it scusare] 1 vt (C. i. situații, acțiuni, manifestări, stări sufletești etc. proprii sau ale altora) A prezenta ca fiind mai puțin reprobabil, prin arătarea motivelor sau prin explicații, argumente etc. 2 vt (Pex) A motiva. 3 vr A-și căuta motive (întemeiate), explicații, argumente etc. convingătoare în ceea ce privește o acțiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (sau anularea) unei vini sau pentru neîndeplinirea (sau îndeplinirea în mod nesatisfăcător) a unei acțiuni, a unei însărcinări Si: a se dezvinovăți, a se disculpa, a se justifica. 4-5 vr A-și exprima regretul (în fața cuiva) (sau a-și cere iertare de la cineva) pentru o greșeală, pentru o jignire (neintenționată), un deranj sau o manifestare (involuntară) care nu a fost la locul ei, pentru o impolitețe, o stângăcie etc. 6 vt (C. i. oameni) A fi de acord cu scuzele (4) exprimate de cineva. 7 vt (Pex) A ierta. 8 vt(a) (La imperativ; adesea cu determinările enclitice „-mă”, „-ne”) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. Si: (mii de) scuze!, scuzele mele!, pardon!, iertați(-mă)!. 9 Formulă de politețe prin care cineva cere permisiunea, îngăduința etc. cuiva Si: iertați(-mă!, pardon!, permiteți(-mi)!, îngăduiți(-mi)!.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A-și cere iertare pentru o greșeală făptuită, pentru un deranj sau o jignire adusă cuiva; a-și exprima părerea de rău. Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta. A scuza un copil. ♦ (La imper.) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru un deranj sau o stîngăcie. V. pardon. Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) scuzez (IBRĂILEANU, SP. CR. 37, MACEDONSKI, O. IV 33).

SCUZA vb. I. 1. refl. A aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare, cf. fr. excuser < lat. excusare].

SCUZA vb. I. refl. a aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)

A SE SCUZA mă scuz intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ◊ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare

A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare

scuzà v. 1. a admite scuze, a ierta: a scuza o greșală; 2. a servi de scuză.

*scuz, a -á v. tr. (it scusare, fr. excuser d. lat. excusare, d. ex din, și causa, cauză, proces. V. a- și re-cuz, iscusat). Dezvinovățesc (în greșelĭ micĭ), aduc motive de scuză: a scuza un prieten absent. Admit scuza, ĭert: a nu scuza absența cuĭva. Servesc ca scuză: nimica nu te poate scuza. V. refl. Aduc motive de scuză, rog să nu se supere: invitatu s’a scuzat că nu poate venĭ. V. motivez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 scu; conj. prez. 1 sg. să scuz, 3 să scuze

scuza (a ~) vb., ind. prez. 3 scu

scuza vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. și pl. scu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUZAT adj. v. dezvinovățit, disculpat, justificat, motivat.

scuzat adj. v. DEZVINOVĂȚIT. DISCULPAT. JUSTIFICAT. MOTIVAT.

SCUZA vb. 1. v. dezvinovăți. 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

SCUZAȚI interj. iertați!, pardon!

SCUZA vb. 1. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

Intrare: scuzat
scuzat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuzat
  • scuzatul
  • scuzatu‑
  • scuza
  • scuzata
plural
  • scuzați
  • scuzații
  • scuzate
  • scuzatele
genitiv-dativ singular
  • scuzat
  • scuzatului
  • scuzate
  • scuzatei
plural
  • scuzați
  • scuzaților
  • scuzate
  • scuzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: scuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scuza
  • scuzare
  • scuzat
  • scuzatu‑
  • scuzând
  • scuzându‑
singular plural
  • scu
  • scuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scuz
(să)
  • scuz
  • scuzam
  • scuzai
  • scuzasem
a II-a (tu)
  • scuzi
(să)
  • scuzi
  • scuzai
  • scuzași
  • scuzaseși
a III-a (el, ea)
  • scu
(să)
  • scuze
  • scuza
  • scuză
  • scuzase
plural I (noi)
  • scuzăm
(să)
  • scuzăm
  • scuzam
  • scuzarăm
  • scuzaserăm
  • scuzasem
a II-a (voi)
  • scuzați
(să)
  • scuzați
  • scuzați
  • scuzarăți
  • scuzaserăți
  • scuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • scu
(să)
  • scuze
  • scuzau
  • scuza
  • scuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scuzat, scuzaadjectiv

scuza, scuzverb

  • 1. reflexiv A cere scuze, a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. DLRLC
    • format_quote Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. DLRLC
    • format_quote S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv (și) absolut Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. DLRLC
  • 2. tranzitiv A accepta, a primi scuzele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ierta
    • format_quote A scuza un copil. DLRLC
  • comentariu nerecomandabil Prezent indicativ și: scuzez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.