SCUTURĂTOARE, (1, 2) scuturători, (3) scuturătoare, s. f. 1. Cutie în care curg grăunțele din coșul morii și ale cărei mișcări reglează căderea lor între pietre; teica morii. 2. Măturică de pene cu care se scutură praful. Îl pufuiește, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. GÎRLEANU, la CADE. 3. (Rar) Scrumieră. Umplea văzduhul de fum, și scuturătoarele de capete de țigări. D. ZAMFIRESCU, R. 130.

SCUTURĂTOARE ~ori f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare

scuturătoare f. teica morii.

scuturătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scuturat (ca împletitura de trestie marină de scuturat covoarele), numită și bătătoare și trapașcă. Dobr. Covătica mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a trece între petrele moriĭ).

scuturător, ~oare [At: DAMÉ, T. 152 / Pl: ~i, ~oare / E: scutura + -ător] 1 sf Măturică de pene cu care se scutură (17) praful. 2 sf (Reg) Bătător (pentru covoare). 3 sn Mașină folosită în filaturi pentru separarea și eliminarea impurităților dintr-un material fibros. 4-5 sn (Șîs ~ de paie) Mecanism al unei batoze de cereale (sau batoză) care separă materialul treierat și elimină paiele lungi. 6 sf (Pop) Teică¹ (1). 7 sf Scrumieră. 8 sn (Buc) Titirez. 9 sf (Reg) Sită (1). 10 smf (Reg) Persoană care scutură (30) pomii fructiferi. 11 smf (Reg) Soi de strugure cu boabe rare și mărunte, nedefinit mai îndeaproape.

SCUTURĂTOR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material alcătuit din fibre textile. 2. Mecanism al unei batoze de cereale, care separă boabele rămase pe paie de pleavă și de corpurile străine ușoare.

SCUTURĂTOR ~oare n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. /a scutura + suf. ~ător

scuturător n. unealtă de scuturat.

scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători

scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători

scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători

scuturător s. n., pl. scuturătoare

scuturător s. n., pl. scuturătoare

scuturător s. n., pl. scuturătoare

SCUTURĂTOARE s. v. scrumieră, sită, teică.

scuturătoare s. v. SCRUMIERĂ. SITĂ. TEICĂ.

SCUTURĂTOR s. v. hădărag, titirez.

scuturător s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.