SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTURĂTOÁRE ~óri f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat și elimină paiele lungi. – Scutura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTURĂTÓR ~oáre n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. /a scutura + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTURĂTÓR s. v. hădărag, titirez.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scuturătór s. n., pl. scuturătoare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink