SCUTÉLNIC, scutelnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc. – Scuti + suf. -elnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTÉLNIC ~ci m. înv. Țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei. /a scuti + suf. ~elnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUTÉLNIC s. (IST.) (înv.) scutnic. (~ boieresc, domnesc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scutélnic², scutélnici, s.m. (înv.) scutier (tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau seniorului).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scutélnic s. m., pl. scutélnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink