scurtime sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / V: (înv) ~rțime, (nob) curtime / Pl: ~mi / E: scurt + -ime] 1 (Cu sens dimensional; îoc lungime) Lungime redusă (sub cea obișnuită). 2 (Îoc înălțime) Înălțime redusă (sub cea obișnuită). 3 (Îoc lungime) Lungime redusă (sub cea obișnuită) a unui drum la care se ajunge evitând ocolișurile. 4 (Îoc lungime) Proporție redusă a unei opere literare sau științifice, a unor texte etc. sau părți ale lor.

SCURTIME s. f. Însușirea de a fi scurt. Acum zilele îi păreau prea lungi și peste puțin se spăimînta de scurtimea lor. SLAVICI, la TDRG.

scurtime f. 1. însușirea celor scurte: scurtimea hainei; 2. fig. durată scurtă: scurtimea vieții.

scurtíme f. (d. scurt). Calitatea de a fi scurt ca spatiŭ orizontal, ca statură saŭ ca durată: scurtimea unuĭ râŭ, unuĭ om, unuĭ discurs.

curtime sf vz scurtime

scurțime sf vz scurtime

scurtime s. f., g.-d. art. scurtimii; pl. scurtimi

!scurtime s. f., g.-d. art. scurtimii; pl. scurtimi

scurtime s. f., g.-d. art. scurtimii; pl. scurtimi

SCURTIME s. 1. micime. (~ textului.) 2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)

SCURTIME s. 1. micime. (~ textului.) 2. concentrare, concizie, laconicitate, laconism, lapidaritate. (~ stilului, a exprimării.) 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)

SCURTIME. Subst. Scurtime. Scurtare, prescurtare, reducere, reducție, abreviere, abreviație; siglă. Micșorare, diminuare; retezare, retezat, retezătură, tăiere, tăietură; ciuntire, ciuntitură, amputare, ciumpăvire (reg.). Comprimare, compresiune, contracție, contractare, contragere; condensare (fig.), restrîngere. Concizie, laconism. Îngrădire, limitare, mărginire. Adj. Scurt, scurticel (dim.), scurtișor, scurtuț. Prescurtat, abreviat; abreviativ. Micșorat, diminuat, redus; retezat, ciunt, ciung, bont. Comprimat, condensat, contras. Concis, laconic, lapidar, succint. Restrîns, limitat, mărginit. Vb. A (se) scurta, a (se) face mai scurt, a (se) reduce, a (se) prescurta, a abrevia; a (se) micșora, a (se) diminua; a (se) comprima, a (se) contrage, a (se) condensa; a (se) restrînge, a (se) limita, a (se) mărgini. A tăia, a reteza, a ciunti, a amputa, a ciungi, a ciumpăvi (reg.). V. dimensiune, formă, înălțime, micime, tăiere.