SCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SCURTÍME s. 1. micime. (~ textului.) 2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scurtíme s. f., g.-d. art. scurtímii; pl. scurtími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink