SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s. f. Acțiunea de a (se) scurtcircuita. [Pr.: -cu-i-] – V. scurtcircuita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCURTCIRCUITÁRE s.f. Acțiunea de a scurtcircuita și rezultatul ei; legătură prin scurtcircuit. [< scurtcircuita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

scurtcircuitáre s. f. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), g.-d. art. scurtcircuitării; pl. scurtcircuitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCURTCIRCUITÁ ~éz tranz. A realiza un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SCURTCIRCUITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porțiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCURTCIRCUITÁ vb. tr., refl. a (se) realiza un scurtcircuit. (după fr. court-circuiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

scurtcircuitá vb. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), ind. prez. 3 sg. scurtcircuiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink