3 definiții pentru șunăr

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUNĂR s.n. Navă mică cu două catarge înclinate și vele aurice, folosită pentru pescuit și cabotaj; goeletă. [Var. scuner s.n. / < engl., fr. schooner].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: șunăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șunăr
  • șunărul
  • șunăru‑
plural
  • șunăre
  • șunărele
genitiv-dativ singular
  • șunăr
  • șunărului
plural
  • șunăre
  • șunărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuner
  • scunerul
  • scuneru‑
plural
  • scunere
  • scunerele
genitiv-dativ singular
  • scuner
  • scunerului
plural
  • scunere
  • scunerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șunăr, șunăresubstantiv neutru

  • 1. Navă mică cu două catarge înclinate și vele aurice, folosită pentru pescuit și cabotaj. DN
    sinonime: goeletă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.