2 definiții pentru scumpărător
Explicative DEX
scumpărător, ~oare [At: (a. 1621) I. BIANU, D. R. 60 / Pl: ~i, ~oare / E: scumpăra + -ător] (Înv) 1 sf Cumpărare (1). 2 sm (Îvr) Mântuitor. 3 sm (Îvr) Răzbunător.
Arhaisme și regionalisme
scumpărător, scumpărătoare, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.) mântuitor, eliberator, salvator. 2. (s.m.) răzbunător. 3. (s.f.) cumpărare, cumpărat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scumpărător
scumpărător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)