2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scumpărător, ~oare [At: (a. 1621) I. BIANU, D. R. 60 / Pl: ~i, ~oare / E: scumpăra + -ător] (Înv) 1 sf Cumpărare (1). 2 sm (Îvr) Mântuitor. 3 sm (Îvr) Răzbunător.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUMPĂRĂTOARE s. v. achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, târguire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scumpărătoare s. v. ACHIZIȚIONARE. CUMPĂRARE. CUMPĂRAT. LUARE. PROCURARE. TÎRGUIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scumpărător, scumpărătoare, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.) mântuitor, eliberator, salvator. 2. (s.m.) răzbunător. 3. (s.f.) cumpărare, cumpărat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scumpărătoare
scumpărătoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: scumpărătoare
scumpărătoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||