scumpire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scumpi] 1 Creștere (mare) a prețului unei mărfi sau a unui serviciu Si: (îvp) scumpătate (8), scumpete (3), (înv) scumpeală (1), (înv) scumpenie (1) (reg) scumpeliște (1). 2 (D. mărfuri; îe) A fi în ~ A fi în creștere. 3 (Rar) Creștere a valorii.

SCUMPIRE, scumpiri, s. f. Faptul de a (se) scumpi, urcare a prețurilor.

scumpi [At: VARLAAM, C. 25 / Pzi: ~pesc / E: scump] 1 vr (D. oameni) A se tocmi exagerat de mult (la vânzarea sau la cumpărarea unui lucru). 2 vr A se arăta zgârcit (atunci când trebuie să dea, să facă ceva ) Si: a se zgârci, a se calici, a se lăcomi. 3 vt (Îvr) A economisi (4). 4 vt (C. i. mărfuri) A mări prețul. 5 vrp (D. mărfuri, prestări de servicii etc.) A deveni mai scump (9). 6 vt (C. i. prețuri, dobânzi etc.) A face mai mare Si: a mări. 7 vr (D. oameni, mai ales d. negustori) A cere prețuri mari. 8 vr (Rar; d. bani) A deveni greu de procurat.

SCUMPI, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A urca prețul, a cere mai mult, a vinde mai scump. Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165. Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334. ◊ Refl. pas. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330. ♦ Refl. (Despre cei care vînd) A deveni pretențios la preț, a cere prețuri mari. Cum o dați? – Pe parale și atît. – Aș, v-ați scumpit de tot... Vremuri grele! DELAVRANCEA, H. T. 11. ♦ Refl. Fig. A ajunge rar, prețios. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32. 2. Refl. (Despre persoane) A se tocmi mult; a se arăta econom, zgîrcit; a se calici, a se zgîrci. Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. F. 117. De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.

A SE SCUMPI mă ~esc intranz. 1) A deveni (mai) scump. 2) A manifesta zgârcenie (vânzând sau cumpărând); a se calici; a se zgârci. /Din scump

A SCUMPI ~esc tranz. (mărfuri) A face să se scumpească. /Din scump

scumpì v. a (se) face mai scump.

scumpésc v. tr. (vsl. skompiti sen, a cruța, a se scumpi la ceva). Fac scump: seceta a scumpit grîu. V. refl. Mă fac scump: viața s’a scumpit. Mi se pare scump, nu vreaŭ să daŭ cît mi se cere: ĭerĭ m’am scumpit pentru doĭ francĭ, și azĭ am plătit îndoit.

scumpire s. f., g.-d. art. scumpirii; pl. scumpiri

scumpire s. f., g.-d. art. scumpirii; pl. scumpiri

scumpire s. f., g.-d. art. scumpirii; pl. scumpiri

scumpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpesc, 3 sg. scumpește, imperf. 1 scumpeam; conj. prez. 1 sg. să scumpesc, 3 să scumpească

scumpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpesc, imperf. 3 sg. scumpea; conj. prez. 3 să scumpească

scumpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpesc, imperf. 3 sg. scumpea; conj. prez. 3 sg. și pl. scumpească

scumpesc, -peam 1 imp.

SCUMPIRE s. v. majorare.

SCUMPIRE s. creștere, majorare, mărire, ridicare, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.)

Scumpire ≠ ieftinire

SCUMPI vb. 1. v. majora. 2. v. lăcomi. 3. a se zgârci, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

SCUMPI vb. 1. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Prețurile erau ~.) 2. a se calici, a se lăcomi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a se zgîrci, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

A scumpi ≠ a ieftini

A (se) scumpi ≠ a (se) ieftini

scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.