SCULĂRIE, (1) sculării, s. f. 1. Atelier unde se fabrică, se repară sau se păstrează scule (1). 2. Totalitatea sculelor (1) care se găsesc într-un anumit loc; mulțime de scule. – Sculă + suf. -ărie.

sculărie sf [At: ORBONAȘ, MEC. 70 / Pl: ~ii / E: sculă + -ărie] 1 Loc, atelier, secție etc. (într-o uzină) unde se fabrică, se recondiționează sau se păstrează scule (6). 2 (Csc) Totalitate a sculelor (6) care se găsesc într-un anumit loc Si: (reg) sculăraie.

SCULĂRIE, sculării, s. f. 1. Atelier unde se fabrică, se repară sau se păstrează scule (1). 2. Totalitatea sculelor (1) care se găsesc într-un anumit loc; mulțime de scule. – Sculă + suf. -ărie.

SCULĂRIE, sculării, s. f. 1. Loc unde se fabrică sau unde se păstrează scule. Atelier de sculărie. 2. Totalitatea sculelor dintr-un anumit loc; mulțime de scule.

SCULĂRIE ~i f. 1) Loc unde se păstrează sculele; depozit de scule. 2) Totalitate de scule. [G.-D. sculăriei] /sculă + suf. ~ărie

sculărie s. f., art. sculăria, g.-d. art. sculăriei; (ateliere) pl. sculării, art. sculăriile (desp. -ri-i-)

sculărie s. f., art. sculăria, g.-d. art. sculăriei; (ateliere) pl. sculării, art. sculăriile

sculărie s. f., art. sculăria, g.-d. art. sculăriei; (ateliere) pl. sculării, art. sculăriile