5 definiții pentru sculătură

Explicative DEX

sculătu sf [At: CORESI, ap. GCR I, 14/7 / Pl: ~ri / E: scula + -ătură] (Înv) 1-2 Sculare (4, 6).

sculătoáre f., pl. orĭ și -túră f., pl. ĭ. Vechĭ. Sculare din morțĭ, înviere.

Sinonime

SCULĂTU s. v. înviere, sculare.

sculătu s. v. ÎNVIERE. SCULARE.

Arhaisme și regionalisme

sculătură, sculături, s.f. (înv.) 1. înviere din morți. 2. redresare, refacere morală.

Intrare: sculătură
sculătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculătu
  • sculătura
plural
  • sculături
  • sculăturile
genitiv-dativ singular
  • sculături
  • sculăturii
plural
  • sculături
  • sculăturilor
vocativ singular
plural