sculătoáre f., pl. orĭ și -túră f., pl. ĭ. Vechĭ. Sculare din morțĭ, înviere.

sculător, ~oare [At: PSALT. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: scula + -ător] 1 a (Îvr) Care părăsește poziția orizontală (sau șezândă) pentru a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală. 2 sm (Înv; Trs) Ceas deșteptător. 3 sf (Îvr) Înviere. 4 sf (Îvr; fig) Sculare (6). 5 sm (Înv) Inamic. 6 sf (Bot; reg) Gemănarița (Orchis papilonacea). 7 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis militaris). 8 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 9 sf (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 10 sf Poroinic (Orchis mascula). 11 sf (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 12 sf (Bot; reg) Linariță (Linaria vulgaris). 13 sf (Bot; Ban) Vinariță (Aperula odorata). 14 sf (Bot; îc) ~oare-mare Mutulică (Scopolia carniolica). corectat(ă)

sculătoare, sculători s. f. femeie care obișnuiește să-și excite manual partenerul de sex.

SCULĂTOARE s. v. bujorel, gemănariță, îndreptare, înviere, normalizare, poroinic, redresare, refacere, salep, sculare, untul-vacii.

sculătoare s. v. BUJOREL. GEMĂNARIȚĂ. ÎNDREPTARE. ÎNVIERE. NORMALIZARE. POROINIC. REDRESARE. REFACERE. SALEP. SCULARE. UNTUL-VACII.

SCULĂTOR s. v. deșteptător.

SCULĂTOR s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

sculător s. v. DEȘTEPTĂTOR.

sculător s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

sculător, sculătoare, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.