SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÚFĂ s. v. tichie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÚFĂ s. v. bonetă, bonețică, scufie, scufiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scúfă (-fe), s. f. – Bonetă, tichie. Ngr. σϰοῦφος (Candrea). – Der. scufie (mr. scufie), s. f. (scufă), din ngr. σϰούφια (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 697; Gáldi 249), cf. alb. skufië, tc. iskufie și REW 2024. Este dubletul lui coif.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scúfă s. f., g.-d. art. scúfei; pl. scúfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink