2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scruntărire sf [At: URICARIUL, I. 395 / Pl: ~ri / E: scruntări] (Înv) 1 Zvântare (după ploaie). 2 (Ccr) Scruntar (1).
scruntări vr [At: GR. S. VI, 244 / Pzi: 3 ~rește / E: scruntar] (Reg) A se zvânta (după ploaie).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). – Vechĭ și scruntărire. V. banc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scruntărire, scruntăriri, s.f. (înv.) zvântare după ploaie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scruntări, pers. 3 sg. scruntărește, vb. IV refl. (reg.) a se zvânta (după ploaie).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||