opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

scruntărire sf [At: URICARIUL, I. 395 / Pl: ~ri / E: scruntări] (Înv) 1 Zvântare (după ploaie). 2 (Ccr) Scruntar (1).

scruntări vr [At: GR. S. VI, 244 / Pzi: 3 ~rește / E: scruntar] (Reg) A se zvânta (după ploaie).

scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). – Vechĭ și scruntărire. V. banc.

Arhaisme și regionalisme

scruntărire, scruntăriri, s.f. (înv.) zvântare după ploaie.

scruntări, pers. 3 sg. scruntărește, vb. IV refl. (reg.) a se zvânta (după ploaie).

Intrare: scruntărire
scruntărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scruntărire
  • scruntărirea
plural
  • scruntăriri
  • scruntăririle
genitiv-dativ singular
  • scruntăriri
  • scruntăririi
plural
  • scruntăriri
  • scruntăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: scruntări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scruntări
  • scruntărire
  • scruntărit
  • scruntăritu‑
  • scruntărind
  • scruntărindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • scruntărește
 (să)
  • scruntărească
  • scruntărea
  • scruntări
  • scruntărise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • scruntăresc
 (să)
  • scruntărească
  • scruntăreau
  • scruntăriră
  • scruntăriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)