2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scrumit, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. III, 55 / Pl: ~iți, ~e / E: scrumi] Care s-a prefăcut în scrum (1).
SCRUMIT, -Ă, scrumiți, -te, adj. Prefăcut în scrum (v. ars); acoperit de scrum. Sălașurile sînt scrumite și negre. Copacii sînt de cărbune. C. PETRESCU, R. DR. 313. Pustie și albă e camera moartă... Și focul, sub vatră se stinge scrumit. MACEDONSKI, O. I 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRUMIT, -Ă, scrumiți, -te, adj. (Rar) Prefăcut în scrum; p. ext. acoperit de scrum. – V. scrumi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
scruma v vz scrumi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrumi vt [At: PAMFILE, A. R. 259 / V: (pop) ~ma / Pzi: ~mesc / E: scrum] 1 A preface în scrum (1) Si: (pop) a scrumui. 2 (Îf scruma) A scutura scrumul de țigară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRUMI, scrumesc, vb. IV. Refl. (Și în forma scrumui) A arde complet, a deveni scrum. Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră și nu se mai văzu nimic. VISSARION, B. 244. ◊ Tranz. (În contexte figurate) Te înțeleg, Sevastă! – urmă el apucînd amîndouă mînile fiicei sale. Și eu am fost aruncat în focul care te scrumuie pe tine. SLAVICI, N. II 18. – Variantă: scrumui vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRUMUI vb. IV v. scrumi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRUMI, scrumesc, vb. IV. Refl. A arde complet, făcîndu-se scrum. – Din scrum.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
scrumésc V. tr. Rar. Prefac în scrum. – Și -méz (P. P.) și scrúmuĭ saŭ -muĭésc (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scrumui, scrumui și scrumuiesc, vb. IV (pop.) a preface în scrum; a scrumi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scrumit, scrumităadjectiv
- 1. Prefăcut în scrum; acoperit de scrum. DLRLC
- Sălașurile sînt scrumite și negre. Copacii sînt de cărbune. C. PETRESCU, R. DR. 313. DLRLC
- Pustie și albă e camera moartă... Și focul, sub vatră se stinge scrumit. MACEDONSKI, O. I 140. DLRLC
-
etimologie:
- scrumi DLRM
scrumi, scrumesc / scrumui, scrumui / scrumui, scrumuiescverb
- 1. A arde complet, a deveni scrum. DLRLCsinonime: arde
- Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră și nu se mai văzu nimic. VISSARION, B. 244. DLRLC
- Te înțeleg, Sevastă! – urmă el apucînd amîndouă mînile fiicei sale. Și eu am fost aruncat în focul care te scrumuie pe tine. SLAVICI, N. II 18. DLRLC
-
etimologie:
- scrum DLRM