2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

scrofăli vt [At: MAT. DIALECT. I, 92 / Pzi: ~lesc / E: scroafă + -ăli] (Reg) A scrofăi.

Arhaisme și regionalisme

scrofălít, -ă, scrofăliți, -te, adj. Insultat, înjurat. – Din scrofăli.

scrofăli, scrofălesc, vb. IV (reg.) a scrofăi.

scrofălí, scrofălesc, (scrofăi, scrofălui), v.t. A insulta în mod grosolan, a adresa cuvinte obscene; a certa, a mustra. – Din scroafă + suf. -ăli (MDA).

scrofăli, scrofălesc, (scrofăi, scrofălui), vb. intranz. – A insulta în mod grosolan, a adresa cuvinte obscene; a certa, a mustra. – Din scroafă + suf. -ăli (MDA).

Intrare: scrofălit
scrofălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrofălit
  • scrofălitul
  • scrofălitu‑
  • scrofăli
  • scrofălita
plural
  • scrofăliți
  • scrofăliții
  • scrofălite
  • scrofălitele
genitiv-dativ singular
  • scrofălit
  • scrofălitului
  • scrofălite
  • scrofălitei
plural
  • scrofăliți
  • scrofăliților
  • scrofălite
  • scrofălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scrofăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrofăli
  • scrofălire
  • scrofălit
  • scrofălitu‑
  • scrofălind
  • scrofălindu‑
singular plural
  • scrofălește
  • scrofăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrofălesc
(să)
  • scrofălesc
  • scrofăleam
  • scrofălii
  • scrofălisem
a II-a (tu)
  • scrofălești
(să)
  • scrofălești
  • scrofăleai
  • scrofăliși
  • scrofăliseși
a III-a (el, ea)
  • scrofălește
(să)
  • scrofălească
  • scrofălea
  • scrofăli
  • scrofălise
plural I (noi)
  • scrofălim
(să)
  • scrofălim
  • scrofăleam
  • scrofălirăm
  • scrofăliserăm
  • scrofălisem
a II-a (voi)
  • scrofăliți
(să)
  • scrofăliți
  • scrofăleați
  • scrofălirăți
  • scrofăliserăți
  • scrofăliseți
a III-a (ei, ele)
  • scrofălesc
(să)
  • scrofălească
  • scrofăleau
  • scrofăli
  • scrofăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)