SCROBIT², -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.

scrobit², ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: scrobi] 1 (D. fire sau produse textile, d. articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte) Care a devenit rigid, aspru, lucios prin scufundare în scrobeală (2) Si: apretat, tare, (rar) sclivisit. 2 (Fig; dep; d. oameni) Îngâmfat. 3 (Dep; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate Si: rigid, distant, scorțos. 4 (Reg; d. zăpadă) Care a prins la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) scrobos¹, scrombăit . 5 (Reg; d. rufe) Care s-a întărit din cauza gerului. 6 (Reg; d. plante, mai ales d. cereale, paie etc.) Scorojit (1).

scrobit¹ sn [At: DDRF / Pl: ? / E: scrobi] 1 Ungere cu scrobeală (1). 2 Scrobire (1).

SCROBIT², -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.

SCROBIT², -Ă, scrobiți, -te, adj. 1. (Despre rufe sau alte obiecte de îmbrăcăminte) Întărit, apretat cu scrobeală. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca... în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133. Emfatice și sfidătoare, ca trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului. ANGHEL, PR. 47. Alții, cu cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. Ei... se îmbrăcaseră nemțește; purtau mai toți frac cafeniu... cravată liliachie și guler scrobit băț, nalt peste urechi. GHICA, S. 259. 2. Fig. (Despre oameni și felul lor de a se purta) Lipsit de naturalețe, îngîmfat, rigid; pretențios. (Adverbial) Cînd juca în fața publicului, juca din cale-afară de scrobit, tocmai pentru că ținea să facă impresie deosebită și punea accente false. CAMIL PETRESCU, O. II 125.

SCROBIT¹ s. n. Faptul de a scrobi; întărire, apretare.

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, sb. skrobiti.

scrobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: srb skrobiti] 1 vt (Pop; c. i. fire de urzeală) A unge cu scrobeală (1) Si: (reg) a mânji. 2 vt (C. i. fire sau produse textile, articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) A da rigiditate, asprime, luciu prin scufundarea în scrobeală Si: a apreta, (reg) a crohmăli, a aspri, (îvr) a sclivisi (1). 3 vt (C. i. rufe, țesături) A albăstri (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a se scrombăi . 5 vr (D. rufe) A se întări din cauza gerului. 6 vr (Reg) A se scoroji (1).

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A impregna cu scrobeală (fire textile, țesături sau obiecte de îmbrăcăminte); a apreta. (Refl. pas.) Bumbacul, înainte de a fi depănat, adică dat pe mosoare, se scrobește. PAMFILE, I. C. 258.

A SCROBI ~esc tranz. (rufe, țesături, fire textile) A clăti cu scrobeală pentru a da rigiditate și aspect; a apreta. /<bulg. skrobja, sb. skrobiti

scrobì v. a întări rufele cu scrobeală: a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].

scrobésc v. tr. (sîrb. skrobĭti, rus. skorbitĭ, a scrobi. V. scrob). Vest. Crocmolesc, întăresc cu scrobeală (gulerele cămeșilor orĭ manșetele). Ung cu mînzalâ firele la țesut.

scrobit s. n.

scrobit s. n.

scrobit s. n.

scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, 3 sg. scrobește, imperf. 1 scrobeam; conj. prez. 1 sg. să scrobesc, 3 să scrobească

scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 să scrobească

scrobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 sg. și pl. scrobească

SCROBIT s. v. apretare.

SCROBIT adj. v. apretat.

SCROBIT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, rigid, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

SCROBIT s. apretare, scrobire, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)

scrobit adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. RIGID. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

SCROBIT adj. apretat, tare. (Guler ~.)

SCROBI vb. v. albăstri.

SCROBI vb. v. apreta.

scrobi vb. v. ALBĂSTRI.

SCROBI vb. a apreta, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)

scrobit, -ă, scrobiți, -te s. m., s. f., adj. (individ) distant, rigid și prețios

scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța. 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj).