scrobire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: scrobi] 1 Scufundare în scrobeală (2) a firelor sau produselor textile, a articolelor de lenjerie sau de îmbrăcăminte (spălate), pentru a le face rigide, aspre, lucioase Si: apretare, scrobit¹ (2), (rar) apretură, (reg) crohmălire, asprire. 2 (Pop) Albăstrire (3).

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, sb. skrobiti.

scrobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: srb skrobiti] 1 vt (Pop; c. i. fire de urzeală) A unge cu scrobeală (1) Si: (reg) a mânji. 2 vt (C. i. fire sau produse textile, articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) A da rigiditate, asprime, luciu prin scufundarea în scrobeală Si: a apreta, (reg) a crohmăli, a aspri, (îvr) a sclivisi (1). 3 vt (C. i. rufe, țesături) A albăstri (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a se scrombăi . 5 vr (D. rufe) A se întări din cauza gerului. 6 vr (Reg) A se scoroji (1).

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A impregna cu scrobeală (fire textile, țesături sau obiecte de îmbrăcăminte); a apreta. (Refl. pas.) Bumbacul, înainte de a fi depănat, adică dat pe mosoare, se scrobește. PAMFILE, I. C. 258.

A SCROBI ~esc tranz. (rufe, țesături, fire textile) A clăti cu scrobeală pentru a da rigiditate și aspect; a apreta. /<bulg. skrobja, sb. skrobiti

scrobì v. a întări rufele cu scrobeală: a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].

scrobésc v. tr. (sîrb. skrobĭti, rus. skorbitĭ, a scrobi. V. scrob). Vest. Crocmolesc, întăresc cu scrobeală (gulerele cămeșilor orĭ manșetele). Ung cu mînzalâ firele la țesut.

scrobire s. f., g.-d. art. scrobirii

scrobire s. f., g.-d. art. scrobirii

scrobire s. f., g.-d. art. scrobirii; pl. scrobiri

scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, 3 sg. scrobește, imperf. 1 scrobeam; conj. prez. 1 sg. să scrobesc, 3 să scrobească

scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 să scrobească

scrobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 sg. și pl. scrobească

scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța. 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj).

SCROBIRE s. v. apretare.

SCROBIRE s. apretare, scrobit, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)

SCROBI vb. v. apreta.

SCROBI vb. v. albăstri.

scrobi vb. v. ALBĂSTRI.

SCROBI vb. a apreta, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)