scremere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: screme] (Asr) 1 Încordare puternică a mușchilor abdomenului omului (sau animalului) (însoțită de sunete caracteristice) pentru a crea presiunea necesară evacuării excrementelor Si: scremet (1), scremut (1), (îvr) scremătură (1), screm (1), (reg) scremuș (1). 2 Încordare puternică a mușchilor abdomenului femeilor aflate în momentul nașterii (însoțită de gemete, țipete etc.) pentru a expulza fătul Si: scremet (2), scremut (2), (îvr) scremătură (2), screm (2), (reg) scremuș (2). 3 (Fam; fig) Efort deosebit pentru a face, a obține etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate) Si: scremet (3), scremut (3), (îvr) scremătură (3), screm (3), (reg) scremuș (3). 4 (Rar) Supunere a cuiva la eforturi deosebite (și infructuoase) Si: scremet (4), scremut (4), (îvr) scremătură (4), screm (4), (reg) scremuș (4). 5 (Trs) Văitare. 6 (Ban) Zbieret. 7 (Spc) Răstire.

SCREME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

screme [At: ANON. CAR. / V: (reg) str~ / Pzi: screm / E: ml exprimere] 1 vr (D. oameni și, rar, d. aminale) A încorda puternic mușchii abdomenului (însoțind efortul cu sunete caracteristice) pentru a crea presiunea necesară evacuării excrementelor Si: (reg) a se munci. 2 vr (Pex; d. femei aflate în momentul nașterii) A încorda puternic mușchii abdomenului (însoțind efortul cu gemete, țipete etc.) pentru a expulza fătul. 3 vr (Fam; fig) A depune eforturi deosebite pentru a face, a obține etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate). 4 vr (Îe) A se ~ să ... A fi pe punctul de a... (fără a reuși). 5 vt (Rar) A supune pe cineva la eforturi deosebite (și infructuoase). 6 vr (Trs) A se văita. 7 vr (Ban) A zbiera. 8 vr (Spc; rar) A se răsti¹.

streme³ v vz screme

SCREME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

SCREME, screm, vb. III. 1. Refl. A se opinti, a se încorda în vederea unui efort (în special pentru a evacua excrementele). 2. Tranz. (Rar) A evacua, a elimina din organism. Am să-l înghit de viu și am să-l mistuiesc în mine o săptămînă întreagă și tocmai după aceea am să-l screm. SBIERA, P. 105.

SCREME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcînd un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum).

A SE SCREME mă screm intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere

screme v. a se opinti: broasca se screme, se umflă tare. [Lat. EXPRIMERE].

screm (mă), -út, a se scréme v. refl. (d,. lat. éx-primo, ex-primere, exprim, supt infl. luĭ ex-crementum, excrement. Se conj. ca gem). Mă silesc să elimin materiile fecale din trup. Fig. Iron. Triv. Mă opintesc, mă sforțez, mă silesc: mult s’a scremut, dar n’a reușit.

screme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă screm, 3 sg. se screme, imperf. 1 sg. mă scremeam; conj. prez. 1 sg. să mă screm, 3 să se screamă; imper. 2 sg. afirm. screme-te; ger. scremându-mă; part. scremut

!screme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se screme, imperf. 3 sg. se scremea; conj. prez. 3 să se screamă; part. scremut

screme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremea; conj. prez. 3 sg. și pl. screamă; part. scremut

SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

screme (-m, -mut), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare).

screme, screm v. r. a depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic, inutil sau cu rezultate nesemnificative)