2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂNTIT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÂNTIT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

scrântit, a [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~rin~, (reg) sclin~, sclân~ / Pl: ~iți, ~e / E: scrânti] 1 (D. oase sau d. extremități mobile ale oaselor) Deplasat din articulația din care face parte. 2 (D. membrele corpului) Care are deplasat un os, o articulație etc. din poziția normală Si: luxat, dezarticulat, dislocat, răsucit, sucit2, (reg) proclintit. 3 (Mai ales d. oameni) Care are un os, un membru etc. scrântit (1-2). 4 (Fig; d. oameni sau d. mintea, gândurile lor) Care și-a pierdut judecata normală Si: alienat, dezechilibrat, dement, (pop) smintit, smucit, țicnit, (îrg) nerod, (reg) sașiu.

scrântiță sf [At: CANDREA, F. 318 / V: ~rin~, sclin~ / Pl: ~țe / E: scrânti + -iță] (Bot; reg) 1 Bot-de-țarină (Lathyrus sylvester). 2 (Îf scrintiță) Clintiță (Batrachium circinatum). 3 (Îf sclintiță) Coada-racului (Potentilla anserina). 4 (Îf sclintiță) Argințică (Dryas octopetala).

SCRÎNTIT, -Ă, scrîntiți, -te, adj. 1. (Despre oase, încheieturi, membre) Scos, deplasat din articulație; luxat. Mînă scrîntită.Fig. Deformat, alterat. Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. 2. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) Dezechilibrat, tulburat, nebun. Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. – Variante: scrintit, -ă (la TDRG), sclintit,-ă (SBIERA, P. 318) adj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLINTIȚĂ s. v. coada-racului.

SCRÂNTIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

SCRÂNTIȚĂ s. v. bob-de-țarină.

scrîntit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

SCRÎNTIT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scrântiță, scrântițe, s.f. (reg.) numele mai multor plante: a) bob-de-țarină. b) (în forma: scrintiță) clintiță. c) (în forma: sclintiță) coada-racului. d) (în forma: sclintiță) argințică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scrântit, -ă, scrântiți, -te adj. (d. oameni) nebun, dement

Intrare: scrântit
scrântit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrântit
  • scrântitul
  • scrântitu‑
  • scrânti
  • scrântita
plural
  • scrântiți
  • scrântiții
  • scrântite
  • scrântitele
genitiv-dativ singular
  • scrântit
  • scrântitului
  • scrântite
  • scrântitei
plural
  • scrântiți
  • scrântiților
  • scrântite
  • scrântitelor
vocativ singular
plural
sclintit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclintit
  • sclintitul
  • sclintitu‑
  • sclinti
  • sclintita
plural
  • sclintiți
  • sclintiții
  • sclintite
  • sclintitele
genitiv-dativ singular
  • sclintit
  • sclintitului
  • sclintite
  • sclintitei
plural
  • sclintiți
  • sclintiților
  • sclintite
  • sclintitelor
vocativ singular
plural
scrintit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrintit
  • scrintitul
  • scrintitu‑
  • scrinti
  • scrintita
plural
  • scrintiți
  • scrintiții
  • scrintite
  • scrintitele
genitiv-dativ singular
  • scrintit
  • scrintitului
  • scrintite
  • scrintitei
plural
  • scrintiți
  • scrintiților
  • scrintite
  • scrintitelor
vocativ singular
plural
sclântit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scrântiță
scrântiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrântiță
  • scrântița
plural
  • scrântițe
  • scrântițele
genitiv-dativ singular
  • scrântițe
  • scrântiței
plural
  • scrântițe
  • scrântițelor
vocativ singular
plural
sclintiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclintiță
  • sclintița
plural
genitiv-dativ singular
  • sclintițe
  • sclintiței
plural
vocativ singular
plural
scrintiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrântit, scrântiadjectiv

  • 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: luxat
    • format_quote Mână scrântită. DLRLC
    • 1.1. figurat Alterat, deformat. DLRLC
      • format_quote Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Dezechilibrat mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. DLRLC
    • format_quote Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi scrânti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.