opțiuni
  • info

8 definiții pentru scotocitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCITOR, -OARE, scotocitori, -oare, adj. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). – Scotoci + suf. -tor.

SCOTOCITOR, -OARE, scotocitori, -oare, adj. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). – Scotoci + suf. -tor.

scotocitor, ~oare smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: scotoci + -tor] 1-4 Scormonitor (1-4, 7-8).

SCOTOCITOR, -OARE, scotocitori, -oare, adj. Care caută, cercetează, iscodește (fără încetare). (În contexte figurate) Mîna... scotocitoare a omului a spart în sfîrșit și încuietorile acestor tainiți. VLAHUȚĂ, la CADE.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scotocitor adj. m., pl. scotocitori; f. sg. și pl. scotocitoare

scotocitor adj. m., pl. scotocitori; f. sg. și pl. scotocitoare

scotocitor adj. m., pl. scotocitori; f. sg. și pl. scotocitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOTOCITOR adj. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.)

SCOTOCITOR adj. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.)

Intrare: scotocitor
scotocitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocitor
  • scotocitorul
  • scotocitoru‑
  • scotocitoare
  • scotocitoarea
plural
  • scotocitori
  • scotocitorii
  • scotocitoare
  • scotocitoarele
genitiv-dativ singular
  • scotocitor
  • scotocitorului
  • scotocitoare
  • scotocitoarei
plural
  • scotocitori
  • scotocitorilor
  • scotocitoare
  • scotocitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scotocitor, scotocitoareadjectiv

  • 1. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Mîna... scotocitoare a omului a spart în sfîrșit și încuietorile acestor tainiți. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Scotoci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.