2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROJIT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte confecționate din acestea) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

scorojit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 11 / V: (reg) ~rujit, scărăjit / Pl: ~iți, ~e / E: scoroji] 1 (D. obiecte, plante etc.) Deformat (sau cojit, crăpat etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: deteriorat, (pop) sfarogit (1), scrobit (6), scrombăit (4), sfoiegit. 2 (Reg) Răscopt. 3 (Reg) Curățat de coajă. 4 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: cojit, coșcovit. 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Cojit (2). 6 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Zbârcit din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 7 (D. părți ale corpului) Cu pielea aspră (sau zbârcită, crăpată). 8 (Fig; d. oameni) Degradat fizic Si: scofâlcit (1), stafidit.

SCOROJIT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

SCOROJIT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. Deteriorat, stricat la suprafață (de căldură sau de uscăciune). Mitru îi arătă cu privirea ușa scorojită din fund. CAMIL PETRESCU, O. II 134. Se afla la fund și un anume crimpei de curea mucedă, scorojită, străveche. C. PETRESCU, A. R. 195. O scîndură scurtă, scorojită și îngustă se cumpănea, în chip de poliță, pe două cuie lungi de lemn. HOGAȘ, M. N. 78. 2. (Despre vopsele, tencuieli, p. ext. despre scoarța copacilor) Coșcovit, cojit. Lîngă tulpina scorojită stătuse de atitea ori de vorbă cu logodnicul. BASSARABESCU, V. 100. Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Fig. S-a mai uitat o clipă la fața aceea uscată și scorojită ca o scoarță de copac. POPA, V. 306. Cel mai bătrîn, un unchiaș scorojit, cu musteața pe oală... îndrăzni să vorbească. BART, S. M. 82. – Variante: corojit, -ă, corogit, -ă adj.

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

scoroji vr [At: SLAVICI, V. P. 159 / V: (reg) ~ogi, scărăji / Pzi: ~jesc / E: s- + coroji] 1 A se deforma (sau a se coji, a se crăpa etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: a se deteriora, (pop) a se sfarogi (1), (reg) a se sfârlogi, a se scochița (1), a se scrobi (6), a se scrombăi (3), a se sfoiegi (4). 2 (Reg) A se răscoace. 3 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: a se coji, a se coșcovi. 4 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se coji (6). 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se zbârci din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 6 (Pex) A se scofâlci (1).

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: coroji, corogi vb. IV.

A SCOROJI ~esc tranz. A face să se scorojească. /S + a coroji

A SE SCOROJI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a se coși. /S + a coroji

scorojì v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. a roade: scorojit de nevoi. [V. corojì].

scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 pl. se scorojeau; conj. prez. 3 să se scorojească; ger. scorojindu-se

!scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 sg. se scorojea; conj. prez. 3 să se scorojească

scoroji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scorojesc, 3 sg. scorojește, imperf. 3 sg. scorojea; conj. prez. 3 sg. și pl. scorojească

scorojesc, -jească 3 conj., -jeam imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOROJIT adj. 1. v. coșcovit. 2. (pop.) sfarogit. (Scândură ~.)

SCOROJIT adj. 1. burdușit, cojit, coșcovit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.) 2. (pop.) sfarogit. (Scîndură ~.)

SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 2. v. coșcovi. 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)

SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 2. a se burduși, a se coji, a se coșcovi, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.) 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)

Intrare: scorojit
scorojit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorojit
  • scorojitul
  • scorojitu‑
  • scoroji
  • scorojita
plural
  • scorojiți
  • scorojiții
  • scorojite
  • scorojitele
genitiv-dativ singular
  • scorojit
  • scorojitului
  • scorojite
  • scorojitei
plural
  • scorojiți
  • scorojiților
  • scorojite
  • scorojitelor
vocativ singular
plural
corogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corogit
  • corogitul
  • corogitu‑
  • corogi
  • corogita
plural
  • corogiți
  • corogiții
  • corogite
  • corogitele
genitiv-dativ singular
  • corogit
  • corogitului
  • corogite
  • corogitei
plural
  • corogiți
  • corogiților
  • corogite
  • corogitelor
vocativ singular
plural
scorujit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărăjit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corojit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corojit
  • corojitul
  • coroji
  • corojita
plural
  • corojiți
  • corojiții
  • corojite
  • corojitele
genitiv-dativ singular
  • corojit
  • corojitului
  • corojite
  • corojitei
plural
  • corojiți
  • corojiților
  • corojite
  • corojitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scoroji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroji
  • scorojire
  • scorojit
  • scorojitu‑
  • scorojind
  • scorojindu‑
singular plural
  • scorojește
  • scorojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorojesc
(să)
  • scorojesc
  • scorojeam
  • scorojii
  • scorojisem
a II-a (tu)
  • scorojești
(să)
  • scorojești
  • scorojeai
  • scorojiși
  • scorojiseși
a III-a (el, ea)
  • scorojește
(să)
  • scorojească
  • scorojea
  • scoroji
  • scorojise
plural I (noi)
  • scorojim
(să)
  • scorojim
  • scorojeam
  • scorojirăm
  • scorojiserăm
  • scorojisem
a II-a (voi)
  • scorojiți
(să)
  • scorojiți
  • scorojeați
  • scorojirăți
  • scorojiserăți
  • scorojiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorojesc
(să)
  • scorojească
  • scorojeau
  • scoroji
  • scorojiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
(să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
(să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
(să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
(să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
(să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
(să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogi
  • corogiseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scorogi
  • scorogire
  • scorogit
  • scorogitu‑
  • scorogind
  • scorogindu‑
singular plural
  • scorogește
  • scorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorogesc
(să)
  • scorogesc
  • scorogeam
  • scorogii
  • scorogisem
a II-a (tu)
  • scorogești
(să)
  • scorogești
  • scorogeai
  • scorogiși
  • scorogiseși
a III-a (el, ea)
  • scorogește
(să)
  • scorogească
  • scorogea
  • scorogi
  • scorogise
plural I (noi)
  • scorogim
(să)
  • scorogim
  • scorogeam
  • scorogirăm
  • scorogiserăm
  • scorogisem
a II-a (voi)
  • scorogiți
(să)
  • scorogiți
  • scorogeați
  • scorogirăți
  • scorogiserăți
  • scorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorogesc
(să)
  • scorogească
  • scorogeau
  • scorogi
  • scorogiseră
scărăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
(să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
(să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
(să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
(să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
(să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
(să)
  • corojească
  • corojeau
  • coroji
  • corojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scorojit, scorojiadjectiv

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte confecționate din acestea) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mitru îi arătă cu privirea ușa scorojită din fund. CAMIL PETRESCU, O. II 134. DLRLC
    • format_quote Se afla la fund și un anume crîmpei de curea mucedă, scorojită, străveche. C. PETRESCU, A. R. 195. DLRLC
    • format_quote O scîndură scurtă, scorojită și îngustă se cumpănea, în chip de poliță, pe două cuie lungi de lemn. HOGAȘ, M. N. 78. DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Despre scoarța copacilor: cojit, coșcovit. DLRLC
      • format_quote Lîngă tulpina scorojită stătuse de atîtea ori de vorbă cu logodnicul. BASSARABESCU, V. 100. DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit. DEX '09 DEX '98
    • format_quote figurat S-a mai uitat o clipă la fața aceea uscată și scorojită ca o scoarță de copac. POPA, V. 306. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Foarte slab. DEX '09
      • format_quote figurat Cel mai bătrîn, un unchiaș scorojit, cu musteața pe oală... îndrăzni să vorbească. BART, S. M. 82. DLRLC
etimologie:
  • vezi scoroji DEX '98 DEX '09

scoroji, scorojescverb

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. DLRLC
    • format_quote figurat Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. DLRLC
    • format_quote figurat [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. DLRLC
    • format_quote figurat tranzitiv Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote prin analogie Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Prefix s + coroji (regional „a (se) coșcovi”). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.