SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. 1. Afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCORNITÚRĂ s. 1. v. invenție. 2. v. minciună.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scornitúră s. f., g.-d. art. scornitúrii; pl. scornitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink