SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva. 2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

SCORMONITÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCORMONITÓR s. v. cultivator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scormonitór adj. m., pl. scormonitóri; f. sg. și pl. scormonitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scormonitór s. n., pl. scormonitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink