3 definiții pentru scordatură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCORDATURĂ s. f. (muz.) acordaj neobișnuit al unui instrument cu coarde, pentru a obține unele efecte de culoare. (< it. scordatura)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scordatură s. f., pl. scordaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scordatură, modificare temporară a acordajului (2) obișnuit al unui instrument cu coarde, în scopul obținerii unor efecte de culoare. Practicată deja în sec. 17, cu precădere în execuțiile de laută*, facilitând tehnica. Frecvent se modifică acordajul prin ridicarea coardei extreme (Paganini: Mosesfantaisie, cu sol acordat în si bemol). Prin coborârea coardei o întâlnim în mișcarea a doua a celei de a patra Simfonii de Gustav Mahler (în care, prima vl. cântă cu sol acordat în fa diez). ♦ În muzica pop., s. se practică mai ales la instr. de acomp.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scordatură, scordaturisubstantiv feminin
- 1. Acordaj neobișnuit al unui instrument cu coarde, pentru a obține unele efecte de culoare. MDN '00
etimologie:
- scordatura MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.