22 de definiții pentru scorbură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec.

SCORBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec.

scorbură sf [At: LB / V: ~boră, (înv) stior~, (reg) scob~, scolb~, școr~, (nob) ~re / Pl: ~ri și (reg) ~re / E: cf alb korbull] 1 Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putred Si: (rar) scobitură (13), (reg) rădăcină, retezătură, bortă, bortură, corobană, corobaie, năclad, scochină (6). 2 (Pex) Trunchi de copac găunos, putrezit Si: (reg) bortă, corobană, corobaie. 3 (Reg) Coajă de copac. 4 Văgăună mică în munte, în stâncă, într-un mal, în pământ etc. Si: (reg) corobaie. 5 (Reg; spc) Peșteră (1). 6 (Reg; spc) Copcă în gheață. 7 (Îrg; pex) Cavitate (1). 8 (Reg; îe) A avea ~ la inimă A fi foarte supărat. 9 (Reg) Carie (dentară) Si: (reg) scorboroșeală. 10 (Nob) Firidă (1). 11 (Reg) Craniu (2). 12 (Reg; dep) Vacă bătrână și slabă. 13 (Reg; csnp) Scurmătură (2).

SCORBURĂ, scorburi, s. f. 1. Cavitate, gaură, scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru. Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de viespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. Plecară amîndoi. Cotoșmanul înainte; băiatul după dînsul. Ajungînd într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. ISPIRESCU, L. 287. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240. ♦ Trunchi de copac găunos, putrezit. Este un izvor care iese la suprafață. Se sapă puțin în pămînt și cavitatea lui este umplută cu o... scorbură. PAMFILE, I. C. 468. Am o scorbură uscată, Șeade în cui aninată (Scripca). GOROVEI, C. 337. 2. Văgăună, cavitate mică într-un mal, într-un deal sau într-un munte; peșteră. Stoicea făcu vînt copilei în scorbura de var. GALACTION, O. I 50. [Turcii] crezîndu-se acum prinși între două focuri, sau că se predau, sau că dispar pitulîndu-se prin scorburile rîpei. ODOBESCU, S. III 575. Ei mi s-or duce Prin dealuri cu stînci Și prin văi adînci, Prin scorburi de munți, Prin codri cărunți. TEODORESCU, P. P. 34. 3. Cavitate, gol, scobitură. (Fig.) Insule sfinte Se-nalță-n el ca scorburi de tămîie. EMINESCU, O. IV 93.

SCORBURĂ ~i f. 1) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitură într-un mal sau într-o stâncă. [G.-D. scorburii] /<lat. scorbula

scorbură f. 1. trunchiu scobit; 2. scobitură, cavitate: în scorbura munților. [Tras din pl. lui scorb].

scorbúră f., pl. ĭ (rudă cu bg. korúba, scorbură, korúbka, găoace de oŭ. Cp. și cu lat. scrobis, groapă, dim. scróbula, de unde, pin met., ◊ scórbula. Înrudite: coroagă, corobaĭe, corobană, coroboĭos, scorojesc). Mare scorbitură naturală într’un copac: veverițele trăĭesc pin scorburĭ. – În Munt. est și bórtură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scorbură s. f., g.-d. art. scorburii; pl. scorburi

scorbură s. f., g.-d. art. scorburii; pl. scorburi

scorbură s. f., g.-d. art. scorburii; pl. scorburi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCORBURĂ s. (pop.) butură, (reg.) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcia avea o ~ mare.)

SCORBURĂ s. v. adâncitură, cavernă, cavitate, copcă, gaură, grotă, ochi, peșteră, scobitură.

scorbură s. v. ADÎNCITURĂ. CAVERNĂ. CAVITATE. COPCĂ. GAURĂ. GROTĂ. OCHI. PEȘTERĂ. SCOBITURĂ.

SCORBURĂ s. (pop.) butură, (reg.) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcie cu o ~ mare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scorbură (-ri), s. f.1. Scobitură în trunchiul unui arbore. – 2. Cavitate, gaură, văgăună. – Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Éléments, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.

Intrare: scorbură
scorbură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorbură
  • scorbura
plural
  • scorburi
  • scorburile
genitiv-dativ singular
  • scorburi
  • scorburii
plural
  • scorburi
  • scorburilor
vocativ singular
plural
scobură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
școrbură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiorbură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scolbură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorboră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorbure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scorbură, scorburisubstantiv feminin

  • 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de viespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. DLRLC
    • format_quote Plecară amîndoi. Cotoșmanul înainte; băiatul după dînsul. Ajungînd într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
    • format_quote Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Trunchi de copac găunos, putrezit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Este un izvor care iese la suprafață. Se sapă puțin în pămînt și cavitatea lui este umplută cu o... scorbură. PAMFILE, I. C. 468. DLRLC
      • format_quote Am o scorbură uscată, Șeade în cui aninată (Scripca). GOROVEI, C. 337. DLRLC
  • 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: peșteră
    • format_quote Stoicea făcu vînt copilei în scorbura de var. GALACTION, O. I 50. DLRLC
    • format_quote [Turcii] crezîndu-se acum prinși între două focuri, sau că se predau, sau că dispar pitulîndu-se prin scorburile rîpei. ODOBESCU, S. III 575. DLRLC
    • format_quote Ei mi s-or duce Prin dealuri cu stînci Și prin văi adînci, Prin scorburi de munți, Prin codri cărunți. TEODORESCU, P. P. 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.