2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. (Rar) Scorburos. – V. scorboroși.

scorboroșit, a [At: DELAVRANCEA, S. 153 / V: scob~ / Pl: ~iți, ~e / E: scorboroși] 1 (Reg; d. copaci sau trunchiuri de copaci) Scorburos (1). 2 (Reg; d. dinți) Cariat (1). 3 (Îdt; d. pământ, munți) Scorburos (6). 4 (Fig; d. sunete) Înăbușit.

SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. Scorburos. – V. scorboroși.

SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te adj. Găunos, scobit. Toți munții de prin părțile acestea sînt sparți și scorboroșiți de ape. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Hîrîitul ce se torcea, prelung și înfiorător, cu fiecare răsuflare, din pieptul scorboroșit al lui Radu, vuia sinistru în pacea mortală a odăii. VLAHUȚĂ, O. A. 130.

scorboroșit a. 1. găunoșit: munți scorboroșiți de ape; 2. adâncit, afundat: piept scorboroșit, tuse scorboroșită. [Lit. găunos ca o scorbură].

SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.

scoboroșit, ~ă a vz scorboroșit

scorboroși [At: SCRIBAN, D. / Pzi: esc / E: scorboros] (Reg) 1-2 vtr A deveni (sau a face să devină) scorburos (1) Si: (îrg) a (se) scorburi (1-2). 3 vr (D. dinți) A se caria (1). 4 vtf (C. i. munți) A face să devină scorburos (4) Si: (înv) a scorburi (3).

SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.

A SE SCORBOROȘI pers. 3 se ~ește intranz. (despre copaci) A se face scorburos; a deveni boșturos. /Din scorburos

scorboroșésc v. tr. (d. scorboros). Găunoșesc, scobesc pin ăuntru. V. refl. Copacu se scorboroșise de bătrîneță, peptu i se scorboroșise de boală. Tuse scorboroșită, tuse dintr’un pept oftigos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 pl. se scorboroșeau; conj. prez. 3 să se scorboroșească; ger. scorboroșindu-se

!scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 sg. se scorboroșea; conj. prez. 3 să se scorboroșească

scorboroși vb., ind. prez. 1 sg. scorboroșesc, 3 sg. scorborosește, imperf. 3 sg. scorboroșea; conj. prez. 3 sg. și pl. scorboroșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCORBOROȘIT adj. v. cariat, găunos, găurit, scorburos, stricat.

scorboroșit adj. v. CARIAT. GĂUNOS.. GĂURIT. SCORBUROS. STRICAT.

SCORBOROȘI vb. v. caria, găunoși, găuri, strica.

scorboroși vb. v. CARIA. GĂUNOȘI. GĂURI. STRICA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scorboroșit, scorboroșită, adj. 1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, găunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos. 2. (reg.; despre dinți, măsele) cariat. 3. (înv.; despre pământ, munți) adâncit, afundat, cu văgăuni, peșteri și râpe. 4. (fig.; reg.; despre sunete) înfundat, surd, înăbușit.

Intrare: scorboroșit
scorboroșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorboroșit
  • scorboroșitul
  • scorboroșitu‑
  • scorboroși
  • scorboroșita
plural
  • scorboroșiți
  • scorboroșiții
  • scorboroșite
  • scorboroșitele
genitiv-dativ singular
  • scorboroșit
  • scorboroșitului
  • scorboroșite
  • scorboroșitei
plural
  • scorboroșiți
  • scorboroșiților
  • scorboroșite
  • scorboroșitelor
vocativ singular
plural
scoboroșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoboroșit
  • scoboroșitul
  • scoboroși
  • scoboroșita
plural
  • scoboroșiți
  • scoboroșiții
  • scoboroșite
  • scoboroșitele
genitiv-dativ singular
  • scoboroșit
  • scoboroșitului
  • scoboroșite
  • scoboroșitei
plural
  • scoboroșiți
  • scoboroșiților
  • scoboroșite
  • scoboroșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scorboroși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scorboroși
  • scorboroșire
  • scorboroșit
  • scorboroșitu‑
  • scorboroșind
  • scorboroșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • scorboroșește
(să)
  • scorboroșească
  • scorboroșea
  • scorboroși
  • scorboroșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • scorboroșesc
(să)
  • scorboroșească
  • scorboroșeau
  • scorboroși
  • scorboroșiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scorboroșit, scorboroșiadjectiv

  • 1. rar Găunos, scobit, scorburos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți munții de prin părțile acestea sînt sparți și scorboroșiți de ape. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat Hîrîitul ce se torcea, prelung și înfiorător, cu fiecare răsuflare, din pieptul scorboroșit al lui Radu, vuia sinistru în pacea mortală a odăii. VLAHUȚĂ, O. A. 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi scorboroși DEX '98 DEX '09

scorboroșiverb

  • 1. învechit regional (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • scorboros DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.