SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.

scorboroși [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~șesc / E: scorboros] (Reg) 1-2 vtr A deveni (sau a face să devină) scorburos (1) Si: (îrg) a (se) scorburi (1-2). 3 vr (D. dinți) A se caria (1). 4 vtf (C. i. munți) A face să devină scorburos (4) Si: (înv) a scorburi (3).

SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.

A SE SCORBOROȘI pers. 3 se ~ește intranz. (despre copaci) A se face scorburos; a deveni boșturos. /Din scorburos

scorboros^[1], ~oasă a vz scorburos corectat(ă)

scorburos, ~oasă a [At: LB / V: (reg) ~bor~, ș~ / Pl: ~oși, ~oase / E: scorbură + -os] 1 (D. copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol, scobit în interior din cauza putrezirii. Si: găunos, (reg) scorburit, scorboroșit (1), scrobos³, bortos, boșter, boștioros, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, stupos. 2 (Reg; d. fructe) Care este mâncat de viermi Si: viermănos. 3-4 (Reg; d. fructe) Sec (71-72). 5 (Îrg; d. dinți) Cariat² (1). 6 (D. pământ, munți) Plin de văgăuni Si: (reg) scorboroșit (3).

școrburos, ~oasă a vz scorburos

SCORBUROS, -OASĂ, scorburoși, -oase, adj. 1. (Despre copaci) Care are o scorbură; găunos. Se așeză sub un nuc bătrîn și scorburos. REBREANU, I. 19. Văzură în marginea drumului un copaci mare, uscat și scorburos. POPESCU, B. I 9. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos, pe coasta dealului. CREANGĂ, A. 52. 2. (Despre munți) Plin de văgăuni, de peșteri. (Atestat în forma scorboros) Trecu prin niște munți nalți colțoroși... și scorboroși; sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. – Variantă: scorboros, -oasă adj.

SCORBUROS ~oasă (~oși, ~oase) (despre arbori) Care are (multe) scorburi; boșturos; găunos. /scorbură + suf. ~os

scorburos a. 1. plin de scorburi, găurit; 2. găunos, plin de văgăune: munți scorburoși.

scorborós și -urós, -oásă adj. (d. scorbură). Care are o scorbură: sălciile scorboroase (VR. 1929, 9-10, 332).

scorboroșésc v. tr. (d. scorboros). Găunoșesc, scobesc pin ăuntru. V. refl. Copacu se scorboroșise de bătrîneță, peptu i se scorboroșise de boală. Tuse scorboroșită, tuse dintr’un pept oftigos.

scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 pl. se scorboroșeau; conj. prez. 3 să se scorboroșească; ger. scorboroșindu-se

!scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 sg. se scorboroșea; conj. prez. 3 să se scorboroșească

scorboroși vb., ind. prez. 1 sg. scorboroșesc, 3 sg. scorborosește, imperf. 3 sg. scorboroșea; conj. prez. 3 sg. și pl. scorboroșească

scorburos adj. m., pl. scorburoși; f. scorburoasă, pl. scorburoase

scorburos adj. m., pl. scorburoși; f. scorburoasă, pl. scorburoase

scorburos adj. m., pl. scorburoși; f. sg. scorburoasă, pl. scorburoase

scorburos.

SCORBOROȘI vb. v. caria, găunoși, găuri, strica.

scorboroși vb. v. CARIA. GĂUNOȘI. GĂURI. STRICA.

SCORBUROS adj. v. cariat, găunos, găurit, stricat, viermănos.

SCORBUROS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

SCORBUROS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

scorburos adj. v, CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS.