2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCONTATOR, -OARE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.
SCONTATOR, -OARE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
scontator, ~oare smf, a [At: I. PANȚU, PR. 49 / Pl: ~i, ~oare / E: sconta + -tor] 1-8 (Persoană) care efectuează operații de scont (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCONTATOR, -OARE, scontatori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care face operații de scont.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCONTATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face operații de scont. [Cf. it. scontatore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCONTATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operații de scont. (< it. scontatore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SCONTATOR ~oare ( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană care efectuează un scont. /a sconta + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scontator adj. m., s. m., pl. scontatori; adj. f., s. f. sg. și pl. scontatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scontator adj. m., s. m., pl. scontatori; adj. f., s. f. sg. și pl. scontatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scontator adj. m., s. m., pl. scontatori; f. sg. și pl. scontatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
scontator, scontatorisubstantiv masculin scontatoare, scontatoaresubstantiv feminin scontator, scontatoareadjectiv
- 1. (Persoană, instituție) care face operații de scont. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- scontatore DEX '09 DEX '98 DN